CSJ. Decizia nr. 900/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.900DOSAR NR.1401/2002
Şedinţa publică din 7 martie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr.71 A din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât prin consilier juridic V.C.S.şi intimatul-reclamant R.C.prin avocat D.M.S.
Procedura completă.
Consilier juridic V.C.S.a renunţat la cererea de suspendarea executării deciziei nr.71/A/2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Avocat D.M.S.a susţinut întâmpinarea şi a cerut respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 februarie 2000 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reclamantul R.C., prin mandatar, a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitînd, în temeiul art.481 C.civ., 644-645 C.civ., art.41 şi art.21 din Constituţie, repararea prejudiciului ce i-a fost creat prin trecerea abuzivă în domeniul public a imobilului ce a aparţinut părinţilor săi, fost situat în str.Constantin Moroiu nr.12.
În urma informaţiilor transmise de S.C. Cotroceni S.A. potrivit cărora imobilul a fost expropriat pentru utilitate publică în anul 1980, judecătoria şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
În faţa acestei instanţe în urma precizării acţiunii, s-a renunţat la judecata în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi s-a îndreptat acţiunea împotriva Ministerului Finanţelor Publice, ca reprezentant al Statului Român, de la care s-a cerut acordarea unor despăgubiri echitabile pentru imobilul ce a fost trecut în proporţie de ½ în proprietatea statului în temeiul Acordului între Guvernul RSR şi Guvernul Regatului Greciei privind reglementarea problemelor financiare în suspensie între cele două ţări, ratificat prin Decretul nr.956/1966.
La cererea reclamantului, s-a încuviinţat efectuarea a două expertize prin care s-a evaluat contravaloarea cotei de ½ din imobil, trecut în proprietatea statului.
Pe baza probelor cu înscrisuri şi expertiză, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a admis acţiunea, a obligat pârâtul la plata sumei de 602.420.323 lei despăgubiri către reclamant, reprezentând despăgubiri civile pentru imobilul teren şi construcţie.
S-a reţinut în motivare că bunul aparţinuse tatălui reclamantului, Rodas Chrisostomos, decedat în 1956 în Grecia, care a fost moştenit de reclamant, rămas, împreună cu mama sa, în România.
Întrucât, cu înscrisuri emanând din 1960 (hotărâre judecătorească) s-a făcut dovada că la acea dată bunul era coproprietatea mamei reclamantului şi a altei persoane, care au ieşit din indiviziune, iar pârâtul nu a făcut dovada achitării despăgubirilor pentru trecerea cotei de ½ în proprietatea statului, acţiunea a fost admisă, cu trimiterea la dispoziţiile art.481 C.civ. şi art.2 alin.1 lit.h din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentinţe, ambele părţi au declarat apel.
Prin Decizia nr.71 A din 11 februarie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor Publice şi a admis apelul reclamantului, stabilind actualizarea despăgubirilor acordate de prima instanţă în raport cu rata inflaţiei din perioada 4.07.2001-11.02.2002.
În motivarea deciziei sale, instanţa de apel, interpretând textul Acordului invocat de pârât drept titlu legal al trecerii bunului la stat, a ajunslaconcluziacăacestanuseaplicaimobilului în cauză care, deşi aparţinuse unui cetăţean grec care a părăsit România până la 25 august 1956, fusese transmis prin moştenire mamei reclamantului şi apoi acestuia din urmă.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, care a invocat motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ., susţinând că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Se susţine astfel că, deşi semnat şi ratificat în anul 1966, Acordul privea bunuri ale resortisanţilor greci care au părăsit România între 1951-1956, categorie în care se încadra tatăl reclamantului. Ca atare, nu prezintă importanţă faptul că prin decesul acestuia, în anul 1956, patrimoniul s-a transmis succesorilor acestuia.
Prin întâmpinarea depusă, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art.304 pct.9 C.proc.civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În speţă, se constată că analizând cauza sub toate aspectele deduse judecăţii, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au făcut o corectă interpretare a legilor invocate: art.481 din C.civ., care ocroteşte proprietatea şi impune plata unei juste despăgubiri în caz de expropriere; art.650 şi urm. din C.civ. care consacră succesiunea ca mod de dobândire a proprietăţii; Decretul nr.956/1966 invocat de pârât în apărare.
Cum legal a reţinut şi temeinic a motivat instanţa de apel, trecerea în proprietatea Statului Român a unui bun ce a aparţinut unui cetăţean elen la 10 ani de la decesul acestuia şi transmiterea succesiunii către moştenitorii săi rămaşi în România nu poate fi considerată că s-a făcut în spiritul legii.
Cum apărarea pârâtului în sensul că la vremea respectivă s-ar fi plătit despăgubiri pentru bunul expropriat nu a fost dovedită, corect în aplicarea art.481 C.civ. acţiunea a fost admisă.
Pentru aceste considerente, vizând că motivul invocat nu se verifică din probele dosarului, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr.71 A din 11 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 902/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 898/2002. Civil → |
|---|
