CSJ. Decizia nr. 935/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 935
Dosar nr.897/2002
Şedinţa publică din 11 martie2003
S-a luat în examinare recursuldeclarat de reclamantul L.C.împotriva deciziei nr. 213din 13 decembrie 2001a Curţii de ApelCraiova, secţia Civilă.
La apelul nominals-a prezentat: recurentul-reclamant. A lipsit intimata-pârâtă V.A..
Procedura completă.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată, arătând că a luat cunoştinţă de faptul că pârâta era bolnavă înainte de a se căsători, abia cu circa o săptămână înainte de promovarea acţiunii în anulare.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2001, sub nr.2892, pe rolul Tribunalului Mehedinţi reclamantul L.C. a chemat în judecată pe pârâta V.A. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să anuleze căsătoria încheiată între părţi la data de 29 decembrie 1990.
În motivarea acţiunii reclamantul arată că, încă de la începutul căsătoriei, pârâta s-a manifestat ciudat, dar a apreciat că acest fapt este datorat împrejurării că aceasta este foarte tânără.
După aproximativ un an, arată reclamantul, pârâta nu a mai putut ascunde boala de care suferea şi a început să aibă ieşiri necontrolate şi nemotivate, incoerenţă în gândire şi se manifesta violent.
Mai arată reclamantul că în anul 1995 a formulat o acţiune de divorţ care a fost admisă şi s-a desfăcut căsătoria din vina ambilor soţi, prin sentinţa civilă nr. 6254/1995 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin.
Se susţine de către reclamant că, înaintea formulării acţiunii, cu o săptămână, a aflat de la nişte colegi că pârâta a avut un comportament mai aparte încă din timpul liceului ceea ce denotă că era bolnavă, împrejurare pe care a ascuns-o la încheierea căsătoriei.
Tribunalul Mehedinţi, prin sentinţa civilă nr. 70 din 10 mai 2001, a respins acţiunea, reţinând, pe de o parte, că, în cauză, nu s-a dovedit că pârâta a cunoscut că este bolnavă de o boală gravă şi că, în mod deliberat, nu a comunicat reclamantului această împrejurare, iar, pe de altă parte, reclamantul a cunoscut manifestările bolii pârâtei încă de la începutul căsătoriei şi deci acţiunea pe care a formulat-o a depăşit termenul de 6 luni.
Apelul formulat de către reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia civilă nr. 213 din 13 decembrie 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut, având în vedere sentinţa civilă 6254 din 19 iunie 1995 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, că, în divorţul declarat de către reclamant, motivul determinant al destrămării relaţiilor de familie a fost boala de care suferea pârâta, ale cărei simptome au devenit mai frecvente începând din anul 1992.
În consecinţă, reclamantul a cunoscut starea de sănătate a pârâtei în timpul căsătoriei care a fost, după cum s-a arătat mai înainte, desfăcută la data de 19 iunie 1995, iar acţiunea în anulare a fost înregistrată la data de 20 martie 2000, deci cu mult peste termenul de 6 luni prevăzut de art. 21 C.fam..
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie; în drept a indicat prevederile art. 304 punctele 8, 9 şi 10 C.proc.civ.
Se susţine că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, în sensul că a reţinut că în timpul căsătoriei a constatat că pârâta era bolnavă, ori ceea ce trebuia de analizat era dacă pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei şi a ascuns acest fapt.
În plus, a cunoscut că pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei cu 7 zile înainte de a promova acţiunea.
O a doua critică este în legătură cu faptul că reprezentantul Ministerului Public nu a fost prezent la şedinţele de judecată.
Pârâta a depus la dosar o întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului ca nefondat) şi două acte noi: sentinţa civilă nr. 9500 din 19 noiembrie 1998 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin şi certificatul medical nr.565 din 4 iunie 1996.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut, în ceea ce priveşte prima critică, că aceasta este nefondată; instanţele de fond şi apel interpretând corect actul dedus judecăţii, pronunţând hotărâri legale şi temeinice.
De menţionat că, în conformitate cu prevederile art. 1169 C.civ., reclamantului îi revine obligaţia să facă dovada acţiunii sale, ori, în cazul în speţă reclamantul nu a făcut nici o dovadă că pârâta era bolnavă înainte de încheierea căsătoriei, nici că a ascuns acest lucru – în ipoteza că ar fi fost bolnavă – şi nici că el ar fi aflat de aceastăîmprejurare cu 7 zile înainte de înregistrarea prezentei acţiuni. Dimpotrivă, din hotărârea prin care s-a pronunţat divorţul, rezultă că "motivul destrămării relaţiilor de familie a fost determinat de boala de care suferă pârâta, ale cărei simptome au devenit tot mai frecvente în ultimii doi ani "decila începutul căsătoriei".
În actele noi depuse de către pârâtă, respectiv în certificatul medical (fila 9 dosar recurs) se arată în mod cert că "boala a debutat în anul 1992, în timpul căsătoriei" diagnosticul fiind de tulburare schizo-afectivă.
Aceeaşi împrejurare, respectiv că boala s-a declanşat în timpul căsătoriei, este atestată implicit prin sentinţa civilă 9500 din 19 noiembrie1998 aJudecătorieiDrobeta Turnu-Severin, prin care reclamantul din această cauză, a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere pentru pârâtă,pentru acest motiv.
În atare situaţie, rezultă că pârâta s-a îmbolnăvit în timpul căsătoriei, iar reclamantul a cunoscut acest fapt.
În consecinţă, motivul de anulare a căsătoriei, urmare a "dolului prin reticenţă" nu a fost dovedit şi în mod temeinic acţiunea a fost respinsă de către instanţă.
Pe cale de consecinţă, neexistând acest motiv de anulare a căsătoriei, problema analizării termenului prevăzut de art. 21 C.fam. de formulare a acţiunii nu mai are nici o relevanţă, iar în ipoteza pur teoretică – care nu este îndeplinită în cauză – că s-ar fi dovedit faptul că pârâta ar fi fost bolnavă înainte de căsătorie, oricum, acţiunea era introdusă cu mult peste termenul de 6 luni.
În legătură cu ultima critică privind nulitatea hotărârilor, pentru faptul că la şedinţele de judecată nu a participat un reprezentant al Ministerului Public, este şi ea nefondată.
Astfel participarea procurorului în procesul civil este reglementată de prevederile art. 45 C.proc.civ., care în al. 4 prevăd că "în cazurile anume prevăzute de lege, participarea şi punerea concluziilor de către procuror sunt obligatorii, ceea ce în speţă nu este cazul.
În celelalte situaţii este la latitudinea Ministerului Public să participe în procesele civile; în speţă neexistând o atare manifestare de voinţă.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, constatând că nici una dintre criticile formulate de către recurent nu este întemeiată, urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L.C. împotriva deciziei nr. 213 din 13 decembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi11 martie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 932/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 936/2002. Civil → |
|---|
