Revendicare. Imobil folosit cu destinaţia de şcoală generală ajutătoare. Calitate procesuală pasivă a Municipiului Bucureşti. Hotărâre pronunţată sub imperiul O.G. nr. 13/1998.
| Comentarii |
|
Obiectul acţiunii în revendicare promovate de reclamantă îl constituie un bun imobil - clădire şi teren - care este folosit ca şcoală specială ajutătoare. Justificarea calităţii procesual pasive nu presupune în mod necesar existenţa unei obligaţii incluse într-un raport de drept material.
Sub acest aspect, Legea specială nr. 84/1995 a învăţământului a suferit, de la intrarea ei în vigoare, numeroase modificări, în materia care interesează prezentul litigiu. Astfel, art. 166 alin. 41 şi 42 vizează apartenenţa bazei materiale a învăţământului la domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, a unităţilor de învăţământ însele, in prezent, prin Legea nr. 713/2001 privind aprobarea O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995, textele în cauză au suferit o nouă modificare. Astfel, în actuala formulare, art. 166 alin. 42 din Legea nr. 84/1995 prevede că terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ special de stat fac parte din domeniul public judeţean, respectiv al Municipiului Bucureşti, şi trec în administrarea Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.
Cum, potrivit Legii nr. 69/1991 a administraţiei publice locale (abrogată prin Legea nr. 215/2001) primarul reprezintă în justiţie unitatea administrativ-teritorială, apelul său nu putea fi respins ca inadmisibil şi urmau a fi examinate pe fond susţinerile acestui apelant, şi prin prisma art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998.
La data pronunţării sentinţei de fond de către Tribunalul Bucureşti -19 septembrie 2000 - era în vigoare Ordonanţa Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Comunicarea motivării sentinţei a fost primită de apelantul pârât la21.12.2000, iar sub imperiul O.G. nr. 13/1998, motivarea apelului s-a putut face până la 8 ianuarie 2001.
La data abrogării O. G. nr. 13/1998-29 decembrie2000 - faptul relevant în cauză
- motivarea apelului - era în curs de desfăşurare, fiind un factum pendens, astfel că potrivit efectului aplicării imediate a legii noi, pârâtul apelant era îndrituit, potrivit art. 287 alin. 2 C. pr. civ., să motiveze apelul până la prima zi de înfăţişare.
(Secţia civilă, decizia nr. 1515 din 12 aprilie 2002)
CURTEA,
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 9 aprilie 1996 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reclamanta
G.O. a chemat în judecată Consiliul Local al Municipiului Bucureşti şi Ministerul învăţământului, solicitând, potrivit art. 480 C. civ., restituirea imobilului situat în strada G.B. nr. 25, sector 1, ce a
aparţinut mamei sale I.G. şi se află nelegal în posesia pârâtelor.
După un prim ciclu procesual, s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 957/19.09.2000 de Tribunalul Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, prin care a fost admisă acţiunea precizată şi au fost obligaţi Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Ministerul Educaţiei Naţionale să-i lase reclamantei deplina proprietate şi posesia asupra imobilului compus din construcţie S+P+E, parţial mansardă, anexă la construcţie, alipită formată dintr-o singură încăpere şi teren aferent de 1275 m2.
în motivarea soluţiei adoptate, tribunalul a apreciat că imobilul - care este folosit ca sediu al Şcolii speciale nr. 10 - a trecut fără titlu în proprietatea statului prin aplicarea Decretului nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, comunităţilor sau particularilor ce au servit pentru funcţionarea unităţilor de învăţământ, în esenţă pentiu că nu autoarea reclamantei îl folosea cu o atare destinaţie, ci N.M., căreia proprietara i-l închiriase.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel Ministerul Educaţiei Naţionale şi Municipiul Bucureşti, reprezentat prin Primarul General.
Prin decizia civilă nr. 72 din 15 februarie 2001, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a lll-a civilă, a respins ca nemotivat în termen apelul Ministerului Educaţiei Naţionale şi ca inadmisibil apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut cu privire la primul apel, că nu a fost motivat în termen, prin referire la art. 2881 C. pr. civ. în vigoare la momentul pronunţării sentinţei. Astfel, apelantului
i s-au comunicat considerentele la 21 decembrie
2000 iar apelul a fost motivat abia la 15 februarie
2001.
Cu privire la cel de-al doilea apel, instanţa a motivat respingerea lui ca inadmisibilă, în sensul că Municipiul Bucureşti nu ar fi fost parte în litigiul de fond, astfel că, fiind terţ, nu putea ataca o hotărâre pronunţată între alte persoane.
împotriva acestei decizii în termen legal au declarat recurs Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Prin recursul declarat de Municipiul Bucureşti se susţine că sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct.
8 şi 11 C.pr.civ. care atrag casarea hotărârii, acţiunea fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. Or, intervenirea municipiului, reprezentat legal prin primar, este admisibilă pentru a sesiza neregularitatea de ordin procedural săvârşită de prima instanţă. S-a solicitat admiterea recursului, a apelului, iar pe fond respingerea acţiunii faţă de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane şi fără calitate procesuală pasivă.
Recurentul Ministerul Educaţiei şi Cercetării a invocat motivele de casare prevăzute de art. 304
pct. 9 şi 11 C. pr. civ. S-a susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 2881 C. pr. civ. respingând ca tardiv motivat apelul, fără a ţine seama de conflictul de legi în timp. Astfel, se susţine, faţă de abrogarea, la 29 decembrie 2000 a O.U.G. nr. 13/
1998, au devenit aplicabile dispoziţiile art. 287 pct. 3
C. pr. civ., ce-i permiteau apelantei să depună motivele apelului până la prima zi de înfăţişare, ceea ce a şi făcut.
S-au formulat şi critici de fond ale hotărârii pronunţate în primă instanţă, susţinându-se că interpretarea dată domeniului de aplicare a Decretului nr. 176/1948 este eronată, bunul imobil fiind trecut cu titlu în proprietatea statului, făcând, datorită destinaţiei, obiect al proprietăţii publice.
Curtea urmează a admite recursurile formulate, a casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi curţi de apel, pentru considerentele ce se vor expune în cele ce urmează.
Cu privire la respingerea ca inadmisibil a apelului promovat de Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, dispusă prin decizia recurată, această soluţie este greşită.
Obiectul acţiunii în revendicare promovate de reclamantă îl constituie un bun imobil - clădire şi teren - care este folosit ca şcoală specială ajutătoare.
întrucât bunul a fost preluat de stat în anul 1948 şi dat în folosinţa Ministerului învăţământului, reclamanta a chemat în judecată instituţiile care, în opinia sa, aveau calitate procesuală pasivă, deţinând imobilul: Ministerul învăţământului şi Consiliul Local al Municipiului Bucureşti, ca reprezentant al statului.
Legitimarea procesuală se determină într-o primă fază după împrejurările de fapt şi de drept prezentate de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Justificarea calităţii procesual pasive nu presupune în mod necesar existenţa unei obligaţii incluse într-un raport de drept material.
Sub acest aspect, Legea specială nr. 84/1995 a învăţământului, a suferit, de la intrarea ei în vigoare, numeroase modificări în materia care interesează prezentul litigiu. Astfel, art. 166 alin. 41 şi 42 vizează apartenenţa bazei materiale a învăţământului la domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale sau, după caz, a unităţilor de învăţământ însele.
în prezent, prin Legea nr. 713/2001 privind aprobarea O.U.G. nr. 206/2000 pentru modificarea şi completarea Legii învăţământului nr. 84/1995, textele în cauză au suferit o nouă modificare. Astfel, în actuala formulare, art. 166 alin. 42 din Legea nr. 84/1995 prevede că terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ special de stat fac parte din domeniul public judeţean, respectiv al Municipiului Bucureşti, şi trec în administrarea Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.
Cum, potrivit Legii nr. 69/1991 a administraţiei publice locale (abrogată prin Legea nr. 215/2001), Primarul reprezintă în justiţie unitatea administrativ teritorială, apelul său nu putea fi respins ca inadmisibil, ci urmau a fi examinate pe fond susţinerile acestui apelant şi prin prisma art. 12 alin.
5 din Legea nr. 213/1998.
De aceea, recursul Municipiului Bucureşti va fi admis, în sensul casării deciziei, Curtea de Apel urmând a analiza fondul susţinerilor acestui recurent, ţinând cont de situaţia juridică a imobilului revendicat.
Cu privire la recursul declarat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, se constată ca întemeiat motivul peremptoriu de ordin procedural invocat.
Astfel cum este de necontestat, la data pronunţării sentinţei de fond de către Tribunalul Bucureşti -19 septembrie 2000 - era în vigoare O.G. nr. 13/1998 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. în raport cu data comunicării dispozitivului, apelul a fost declarat în termen.
Comunicarea motivării sentinţei a fost primită de apelantul-pârât la 21.12.2000, iar sub imperiul
O.G. nr. 13/1998, motivarea apelului s-ar fi putut face până la 8 ianuarie 2001.
înainte însă de împlinirea acestui termen - la 29 decembrie 2000-a intrat în vigoare O.U.G. nr. 290/
2000 prin care O.G. nr. 13/1998 a fost abrogată, redevenind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă care au fost modificate, completate sau abrogate prin O.G. nr. 13/1998.
Printre aceste dispoziţii, relevanţă în prezenta cauză prezintă art. 287 C.pr.civ. Potrivit acestui text (în forma anterioară modificării prin O.G. nr. 13/ 1998), cererea de apel va cuprinde:
1. numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor;
2. arătarea hotărârii ce se atacă;
3. motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul;
4. dovezile invocate în susţinerea apelului;
5. semnătura.
Alin. 2 teza a doua din acest text prevede că cerinţele enumerate pot fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
în faţa Curţii de Apel Eucureşti, prima zi de înfăţişare a fost 15 februarie 2001, dată până la care apelul putea fi motivat.
Acest mod de interpretare este impus de regulile aplicabile în cazul conflictului de legi în timp, fiind de principiu că legea nouă este de imediată aplicare în cazul prelungirii actelor şi faptelor cu relevanţă procedurală după abrogarea unei legi.
în speţă, la data abrogării Ordonanţei Guvernului nr. 13/1998-29 decembrie 2000-faptul relevant în cauză - motivarea apelului - era în curs de desfăşurare, fiind o fada pendentia, astfel că potrivit efectului aplicării imediate a legii noi, pârâtul-apelant Ministerul Educaţiei era îndrituit, potrivit art. 287 alin.
2 C. pr. civ., să motiveze apelul până la prima zi de înfăţişare.
In consecinţă, văzând că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare la speţă a principiilor ce guvernează acţiunea legilor de procedură civilă în timp şi a respins ca nemotivat în termen apelul, decizia va fi casată, pentru a se judeca în fond şi acest apel, motivat în termen.
Cu ocazia judecării apelului, vor fi avute în vedere şi susţinerile formulate pe fond de recurent, ce nu pot fi examinate în acest moment de Curte, fără a priva părţile de un grad de jurisdicţie.
Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi admise, cauza urmând a fi trimisă Curţii de Apel Bucureşti pentru a judeca pe fond apelurile declarate împotriva sentinţei civile nr. 957 din 19 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, Secţia a lll-a civilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1400/2002. Civil. Revendicare. Recurs | Revendicare. Decretul nr. 92/1950. Imobil naţionalizat pe... → |
|---|
