Recurs in anulare. Magistraţi. Contribuţia la asigurările sociale de sănătate. Temei juridic (art. 99 alin. 1 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare)
| Comentarii |
|
Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/1992 republicată la data de 30 septembrie 1997, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a Guvernului, se precizează în alineatul al doilea al art. 99.
în acest sens Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr. 409 care în art. 1 arată fără echivoc că de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998) acelaşi lucru este prevăzut şi în normele comune nr. 318/F.B.-64-807/C din 26 mai
1999 emise de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pentru aplicarea H. G. 409/1998.
în consecinţă, având în vedere aceste acte normative care prevăd fără echivoc că beneficiul gratuităţilor prevăzut de art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/1992 se face în condiţiile Legii nr. 145/1997care prevede în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară iar în alineatul al doilea arată în mod imperativ că „ asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate “.
în articolele 6 şi 55 din aceeaşi lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Deci, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa şi anume ca beneficiul gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condiţiile Legii nr. 145/1997“.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art. 99 şi 141 din Legea 92/1992 să aibă calitatea de asiguraţi fără plata contribuţiei sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimiterea la „condiţiile legii 145/1997“ şi ar fi menţionat-o expres, incluzând în categoriile prevăzute de art. 6 sau 55 din această lege.
Legiuitorul nu a dorit acest lucru pentru că în categoria exceptărilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Ca atare, instanţele care au reţinut în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma „în condiţiile legii nr. 145/1997“ a fost necesară pentru a atesta existenţa şi raportat între legea specială 92/1992 şi legea generală 145/1997, au interpretat şi au aplicat greşit actele normative mai înainte menţionate încălcând esenţial legea, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Distinct de cele mai înainte menţionate urmează a mai reţine că mai înainte de soluţionarea irevocabilă a cauzei prin legea 118 din 30 martie2001 pentru aprobarea
O. U. G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999privind modificarea şi completarea legii 92/1992 alineatul 1 al articolului 99 a căpătat următorul cuprins „magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate “, ceea ce demonstrează în plus că voinţa legiuitorului a fost constantă în sensul ca gratuităţile să se acorde cu condiţia plăţii contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
(Secţia civilă, decizia nr. 3748 din 29 octombrie 2002)
CURTEA,
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30 noiembrie 2000 sub nr. 21227 pe rolul Judecătoriei Braşov reclamanţii S. A. V., S. E„ H. O., 0.1., P. I., B. V. N„ P. A., B. i„ B. S. S„ C. I. M„ C. I., J. C„ S. A., P. C., N. C„ C. C„ C. L„ T. L„ D. R„ I. C. P„ C. A. N„ S. V., D. C„ B. A„ A. I., S. G„ G. I. C., I. C. C, G. C„ D. R„ D. M„ B. C„ H. E„ B. I. D„ D. C., B. D„ B. A., T.
A., C. 0., F. R„ M. D. S„ S. A., G. D„ P. I., R. M„ L. I„ U. C., C. C., C. M„ C. A., R. FI., P. M„ N. V„ L. M.,
E. C., H. C„ M. E„ B. A., S. C„ F. E, 0. L„ C. C. I„
H. St., C. G„. M„ C. S„ D. I., F. G., M. C„ S. L., V. A.,
B. R„ G. E„ 0. S„ P. M., R. V, H. M„ P. C„ C. S. G„ Ş. M., F. E. şi M. M.au chemat în judecată Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Finanţelor, Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării şi Ordinii Publice, Siguranţei naţionale şi Autorităţii judecătoreşti şi Ministerul Public solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
1. să constate dreptul reclamanţilor de a beneficia, în mod gratuit, de asistenţă medicală, medicamente şi proteze;
2. să constate inaplicabilitatea prevederilor art.
4 alin. 2 din Legea nr. 145/1997, privind plata contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate şi să dispună sistarea reţinerii acestei contribuţii din veniturile lunare;
3. să oblige Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov să calculeze cuantumul lunar ce a fost reţinut fiecăruia dintre reclamanţi şi să restituie aceste sume ce au fost reţinute cu titlul de contribuţie lunară pentru
asigurări sociale de sănătate în perioada 1 ianuarie 1998 şi până la zi;
4. să oblige Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Finanţelor să asigure resursele financiare necesare achitării contribuţiei de 7% către
C. A. S. A. O. P. S. N. A. J. în conformitate cu prevederile art. 55 alin. 1 lit. a din Legea nr. 145/
1997, contribuţia urmând să fie suportată de către bugetul de stat;
5. să oblige pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acţiunii reclamanţii arată în esenţă că în conformitate cu prevederile art. 99 şi respectiv art. 141 din Legea 92/1992 privind organizarea judecătorească au dreptul să beneficieze de gratuitatea asistenţei medicale, a medicamentelor şi a protezelor.
Mai arată reclamanţii că acest drept implică lipsa oricărei contribuţii cu titlu de asigurări sociale de sănătate şi că în situaţia contrară, acest drept ar fi lipsit de conţinut.
Se susţine, de asemenea, că prevederile Legii nr. 145/1997 cu privire la plata contribuţiei lunare nu se aplică, iar fondurile de asigurări sociale şi de sănătate trebuie asigurate de la bugetul de stat prin aplicarea pârâţilor - Judecătoria Braşov - prin sentinţa civilă nr. 20338 din 20 decembrie 2000 a respins excepţia necompetenţei materiale a instanţei de a soluţiona petitul nr. 4 al acţiunii reclamanţilor.
A admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi şi a constatat dreptul reclamanţilor de a beneficia în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
A constatat inaplicabilitatea prevederilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 145/1997 şi a dispus sistarea reţinerii acestei contribuţii.
A obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov să calculeze cuantumul total lunar ce a fost reţinut fiecărui reclamant şi să restituie aceste sume reţinute cu titlu de contribuţie bănească lunară pe perioada 1 ianuarie 2000 şi până în prezent.
A obligat Ministerul de Finanţe şi Ministerul Public să asigure resursele financiare necesare achitării contribuţiei de 7% către C. A. S. A. O. P. S. N. A. J. contribuţie ce urmează a fi suportată din bugetul de stat.
A respins petitul 4 al acţiunii faţă de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale pentru lipsa calităţii procesual pasive a acestuia.
A respins celelalte cereri formulate de către reclamanţi.
în motivarea hotărârii instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească (aşa cum a fost modificată şi completată) prin art. 99 şi art. 141, precum şi prin actele normative emise în vederea aplicării acestor texte de lege, respectiv H. G. 409/1998 şi normele nr. 318/64/807/C emise în baza acestei hotărâri, a instituit gratuitatea asistenţei medicale pentru magistraţi.
Mai reţine instanţa că, în conformitate cu DEX, „gratuit"înseamnă „fără plată, care nu costă nimic".
Se reţine de asemenea că în Legea nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării şi a plăţii unei contribuţii lunare pentru asigurări de sănătate de 7% din venitul lunar, ceea ce constituie regula, pentru că Legea 145/1997 reprezintă dreptul comun în materie, însă prin art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/ 1992 (lege specială) s-a instituit excepţia de la regulă.
Un alt argument al instanţei de fond pentru pronunţarea sentinţei a fost acela că în art. 6 şi 55 din Legea 145/1997 categoriile persoanelor care beneficiază de asigurare fără plată sau sunt scutite de plată, nu este limitativ arătată şi în consecinţă în această categorie intră şi magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate, în conformitate cu prevederile Legii 92/1992.
în ceea ce priveşte cuantumul sumelor ce urmează a fi restituite, s-a reţinut că restituirea sumelor se va face de la data de 1 ianuarie 2000, de când a intrat în vigoare O. U. G. 73/1999 privind impozitul pe venit şi nu la data de 1 ianuarie 1998.
S-a apreciat, de asemenea, că este în sarcina Ministerului Finanţelor ca gestionar al bugetului de stat şi Ministerului Public, ca gestionar al propriului buget şi angajator să asigure resursele financiare şi să vireze contributia pentru reclamanţii către C. Â.
S. A. O. P. S. N. Â. J.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, pentru motive de nelegalitate.
Prin încheierea din 27 martie 2001, Curtea de Apel Braşov, în urma admiterii cererilor de abţinere a judecătoriilor Tribunalului Braşov, a trimis cauza spre soluţionare Tribunalului Covasna.
Tribunalul Covasna, prin decizia civilă nr. 213/ R din 22 mai 2001, a respins recursul ca nefondat.
în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f din Legea nr. 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. pr. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 20338 din 20 noiembrie 2000 a Judecătoriei Braşov şi a deciziei civile nr. 213/R din 22 mai 2001 a Tribunalului Covasna, considerând că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
în acest sens se arată că în conformitate cu art. 99 din Legea 92/1992 magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, iar în condiţiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin H. G. nr. 409/1998 precum şi Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuităţii lor se face în condiţiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.
Se susţine în recursul în anulare că printr-o interpretare sistematică a tuturor actelor normative menţionate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Se invocă că în Legea nr. 145/1997, se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români, cu domiciliul în ţară, pentru cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţă în România şi totodată obligaţia acestora de a plăti contribuţia lunară; cei exceptaţi de la plata contribuţiei fiind nominalizaţi în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
Se concluzionează în recursul în anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate şi pe magistraţi se deduce intenţia ca aceştia că nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Ca atare, se apreciază că, prin hotărârile criticate, instanţele au interpretat şi au aplicat greşit actele normative în vigoare când au apreciat că magistraţii nu trebuie să plătească contribuţia lunară, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
în consecinţă, pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi pe fond respingerea acţiunii reclamanţilor ca nelegală.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reţinut în primul rând că atât în considerentele hotărârilor criticate cât şi în motivele formulate în recursul în anulare sunt invocate aceleaşi prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total diferită.
Astfel, printr-o interpretate sistematică a tuturor dispoziţiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate urmează a reţine:
Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/1992 republicată la data de 30 septembrie 1997, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a Guvernului, se precizează în alineatul al doilea al art. 99.
în acest sens Guvernul a emis la data de 20 iulie
1998 Hotărârea nr. 409 care în art. 1 arată fără echivoc că de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998) acelaşi lucru este prevăzut şi în normele comune nr. 318/
F.B.-64-807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justitie pentru aplicarea
H.G. 409/1998.
în consecinţă, având în vedere aceste acte normative care prevăd fără echivoc că beneficiul gratuităţilor prevăzut de art. 99 şi 141 din Legea nr. 92/1992 se face în condiţiile Legii nr. 145/1997 care prevede în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară iar în alineatul al doilea arată în mod imperativ că „asiguraţii vor
plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate11.
în articolele 6 şi 55 din aceeaşi lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Deci, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa şi anume ca beneficiul gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condiţiile Legii nr. 145/1997“.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art. 99 şi 141 din Legea 92/1992 să aibă calitatea de asiguraţi fără plata contribuţiei sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimiterea la „condiţiile legii 145/1997“ şi ar fi menţionat-o expres, incluzând în categoriile prevăzute de art. 6 sau 55 din această lege.
Legiuitorul nu a dorit acest lucru pentru că în categoria exceptărilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Ca atare, instanţele care au reţinut în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma „în condiţiile legii nr. 145/1997“ a fost necesară pentru a atesta existenţa şi raportat între legea specială 92/ 1992 şi legea generală 145/1997, au interpretat şi au aplicat greşit actele normative mai înainte menţionate încălcând esenţial legea, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Distinct de cele mai înainte menţionate urmează a mai reţine că mai înainte de soluţionarea irevocabilă a cauzei prin legea 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea legii 92/1992 alineatul 1 al articolului 99 a căpătat următorul cuprins „magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate'1, ceea ce demonstrează în plus că voinţa legiuitorului a fost constantă în sensul ca gratuităţile să se acorde cu condiţia plăţii contribuţiei lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate, văzând şi dispoziţiile art. 314 C. pr. civ., urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile criticate şi, pe fond, a respinge acţiunea reclamanţilor.
| ← Revendicare. Compararea titlurilor. Titlul pârâtului mai... | Recurs. Decizia instanţei de apel prin care s-a anulat... → |
|---|
