Recurs. Decizia instanţei de apel prin care s-a anulat hotărârea primei instanţe. Inadmisibilitatea recursului
| Comentarii |
|
Având în vedere dispoziţiile art. 297alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care “instanţa de apel, găsind întemeiat apelul, va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă" este inadmisibilă exercitarea unei căi extraordinare de atac, respectiv recursul împotriva unei “hotărâri intermediare ”, atât timp cât nu s-a epuizat cercetarea căii ordinare de atac a apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în sensul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului, şi cât timp judecarea nu a fost înfăptuită nu se poate exercita controlul judiciar, prin intermediul căii de atac extraordinare a recursului.
(Secţia civilă, decizia nr. 1518din 12 aprilie 2002)
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la 4 ianuarie 2000 reclamanţii S.I., Ş.Ş., C.T., I.S., H.M. şi F.E.D. au chemat în judecată pârâţii M.A.N. şi S. C. “1.0. R.” SA Bucureşti, pentru a fi obligaţi aceştia la plata sumei de 750.000.000 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor cuvenite inventatorilor pentru folosirea brevetului de invenţii.
în motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că, urmare solicitării UM 02550 au elaborat brevetul de invenţie lunetă de observare şi conducere a focului”, iar ulterior renunţării de către UM 02550, invenţia a fost folosită de M.A.N. fără recompensarea reclamanţilor.
în drept, au fost invocate dispoziţiile art. 66 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie.
Prin sentinţa civilă nr. 587 din 14 septembrie
2000, Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, a admis excepţiile privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor M.A.N. şi S.C. “I. O. R.” S. A., respingând acţiunea, cu motivarea că obiectul brevetului de invenţie este diferit de produsul contractat de pârâtul M. A. N., deoarece titlul iniţial a fost “lunetă de observare”, iar denumirea modificată în “lunetă de observare şi conducere a focului” se referă la un alt produs, diferit de cel solicitat.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, arătând că, deşi desemnaţi legal ca titulari ai invenţiei, în temeiul art. 41 din Legea nr. 64/
1991, nu au fost recompensaţi, deşi au negociat aceste condiţii si cu UM 02550.
Prin decizia civilă nr. 266A din 10 mai 2001, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a civilă a admis apelul reclamanţilor, anulând sentinţa civilă nr. 58 pronunţată de instanţa de fond - Tribunalul Bucureşti, Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ - fixând termen pentru privind soluţionarea cauzei la 28 iunie 2001.
Pentru a hotărî astfel, în esenţă, Curtea de Apel
- urmare administrării unei expertize tehnice - a reţinut că este vorba de unul şi acelaşi produs, date fiind structura şi rolul funcţional ale invenţiei brevetate.
împotriva deciziei civile nr. 266A pronunţată de Curtea de Apel, Secţia a IV-a civilă, a exercitat calea de atac a recursului, M.A.N., prin unitatea militară 02550, criticând-o pentru nelegalitate, în baza motivelor de recurs, circumscrise art. 304 pct. 9 şi 10, recurs înaintat Secţiei comerciale a Curţii Supreme de Justiţie, pe roiul căreia a fost înregistrat cu nr. de dosar 6677/2001.
Prin încheierea nr. 7549 din 12 decembrie 2001, cauza a fost scoasă de pe rolul Secţiei Comerciale a Curţii Supreme de Justiţie şi trimisă spre competentă soluţionare, Secţiei civile a aceleiaşi instanţe în dosarul nr. 46/2002.
Având în vedere dispoziţiile art. 297 alin. 1 din C. pr. civ., potrivit cu care “instanţa de apel, găsind întemeiat apelul, va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă” este inadmisibilă exercitarea unei căi extraordinare de atac, respectiv recursul împotriva unei “hotărâri intermediare”, atât timp cât nu s-a epuizat cercetarea căii ordinare de atac a apelului.
Prin textul procedural anterior invocat, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 59/2001 instanţa de apel va evoca ea însăşi fondul pricinii, va judeca procesul şi va pronunţa o hotărâre definitivă.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului, şi cât timp judecarea nu a fost înfăptuită nu se poate exercita controlul judiciar, prin intermediul căii de atac extraordinare a recursului.
Aceasta este raţiunea pentru care, pricina nefiind soluţionată pe fond, devine inadmisibilă exercitarea
unei căi extraordinare de atac, de vreme ce calea ordinară - apelul - nu şi-a încheiat caracterul devolutiv, cauza nefiind soluţionată şi nepronunţându-se o hotărâre definitivă, ci una intermediară.
Concluzionând, instanţa va respinge recursul conform dispoziţiilor art. 312(1) teza a ll-a din C. pr. civ.
| ← Recurs in anulare. Magistraţi. Contribuţia la asigurările... | Recurs. Acţiune în revendicare. Probatoriu insuficient cu... → |
|---|
