ICCJ. Decizia nr. 1641/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1641
Dosar nr. 1553/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 13 iunie 2002 reclamanta C.N.H. E.M. Petrila a chemat în judecată Primăria Oraşului Petrila pentru a se constata că C.N.H.S.A. Petroşani (E.M. Petrila) este îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 în calitate de persoană juridică continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani şi S.C. S-a solicitat totodată anularea dispoziţiei nr. 796 din 30 aprilie 2002 emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului teren în suprafaţă de 6197,8 mp, înscris în C.F. Petrila nr. 544 nr. top. 6804 situat în Petrila - Lunca de Jos, cu consecinţa dispunerii restituirii în natură a terenului menţionat.
Tribunalul Hunedoara prin sentinţa civilă nr. 1936 din 14 noiembrie 2002 a respins cererea.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că în cazul în speţă nu se regăseşte nici una din situaţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Nu s-a făcut dovada continuităţii activităţii persoanei juridice de la data deposedării până la intrarea în vigoare a Legea nr. 10/2001. S-a apreciat că transformarea societăţii comerciale anonimă, organizată potrivit dispoziţiilor Codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut prin încetarea personalităţii juridice a celei dintâi. Prin urmare, transformarea acesteia din urmă în societate comercială de stat şi, respectiv, societate comercială cu capital privat nu reprezintă o continuare a activităţii, neexistând în cauză o singură persoană juridică.
Pentru împrejurarea că reclamanta nu a fost o persoană juridică de tip capitalist particular şi nu a deţinut imobile de care să fi fost deposedată abuziv, s-a considerat că aceasta nu are vocaţie la restituirea imobilelor proprietatea S.A.R. Petroşani naţionalizată în temeiul Legii nr. 119/1948.
Împotriva acestei soluţii reclamanta a formulat în termen legal apel, invocând nelegalitatea hotărârii pentru că nu s-a pronunţat asupra primului capăt de cerere, constatarea că reclamanta are calitate de persoană juridică continuatoare a S.A.R. Petroşani şi S.C.. S-a mai invocat că reclamanta este singura societate îndreptăţită la această calitate.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 112/A din 6 februarie 2003 a respins apelul ca neîntemeiat. S-a constatat că instanţa de fond, respingând întreaga acţiune, a avut în vedere toate capetele de cerere, considerentele referindu-se şi la acel capăt de cerere privind calitatea de persoană juridică a reclamantei, continuatoare a vechii societăţi. S-a reţinut că nici în apel reclamanta nu a adus dovezi sub acest aspect.
Reclamanta a declarat recurs împotriva hotărârii curţii de apel invocând dispoziţiile art. 299-304 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că a fost judecată cauza fără să i se permită discutarea celor invocate în întâmpinarea pârâtei (întâmpinare care nu le-a fost comunicată). S-a spus că au fost tratate cu superficialitate motive de apel care nu au fost invocate de reclamantă şi că instanţa a interpretat în mod restrictiv dispoziţiile Legii nr. 10/2001. În concluzie recurenta a arătat că invocând aceste motive consideră că şi-a dovedit calitatea de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru considerentele următoare:
În primul rând este de remarcat că recursul nu a fost structurat potrivit art. 303 alin. (3) în conformitate cu motivele indicate în art. 304 de la pct. 1 la 10 C. proc. civ.
Din expunerea motivelor de fapt, prima critică, privind interpretarea restrictivă a Legii 10/2001, se poate încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9, care se referă la hotărârile date cu aplicarea greşită a legii.
Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 au fost corect interpretate. Printre condiţiile prevăzute de acest text, pentru a îndreptăţi petiţionara la măsuri reparatorii în temeiul legii în discuţie, este cerută şi dovada continuităţii personalităţii juridice, constatată prin hotărâre judecătorească. O asemenea dovadă, cerută imperativ de textul menţionat, nu s-a produs de către reclamantă. Succesiunea actelor normative invocată de reclamantă în dovedirea calităţii procesuale active nu conduce nici ea la o altă concluzie, care, de altfel, nici nu ar avea valoare juridică în lipsa unei hotărâri judecătoreşti de validare.
Momentul naţionalizării prin aplicarea Legii nr. 119/1948 a însemnat încetarea personalităţii juridice a societăţii proprietare şi constituirea proprietăţii socialiste de stat cu privire la patrimoniul societăţii private lichidate. Or, în aceste condiţii nu se poate vorbi de continuitatea personalităţii juridice în persoana reclamantei, companie naţională cu capital integral de stat.
Chiar în cuprinsul acestui act normativ la art. 16 se prevede dreptul statului, în ramurile în care întreprinderile au fost naţionalizate, de a crea întreprinderi noi.
Prin Decretul nr. 346/1949 în art. 2 a stabilit că „prin derogare de la dispoziţiile codului de comerţ şi celorlalte legi speciale, societatea S.C. se consideră legal constituită". A luat fiinţă în acest mod societatea de drept public deosebită de cea de drept privat care a fiinţat până la naţionalizare.
În art. 3 al aceluiaşi decret s-a precizat fără echivoc că „societatea are personalitate juridică distinctă şi patrimoniu propriu".
Tot astfel, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri s-a înfiinţat „în mod experimental" C.C. Petroşani în subordinea Ministerului Minelor, fără îndoială o societate nouă, care nu putea face punte de legătură între societatea naţionalizată prin Legea nr. 119/1948 şi C.N.H. creată prin HG nr. 806/1998.
Ca urmare soluţia instanţelor în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost corectă, în cauză nefiind întrunite nici condiţiile art. 22 din aceeaşi lege.
Celelalte două critici nu se pot încadra în nici unul din motivele de recurs permis de art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ.
Faptul că instanţa de apel a soluţionat cauza la primul termen făcând o judecată superficială, în opinia recurentei, nu conturează, potrivit datelor dosarului, o prejudiciere a pârâtei.
Pârâta apelantă, legal citată nu s-a prezentat în instanţă şi a solicitat în mod expres judecarea cauzei şi în lipsa sa. Această atitudine a fost păstrată, de altfel, de pârâtă şi în recurs.
Pentru considerentele arătate se va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E.M. Petrila, judeţul Hunedoara împotriva deciziei nr. 112 A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1637/2003. Civil. Legea nr. 10/2003. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1639/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
