ICCJ. Decizia nr. 1637/2003. Civil. Legea nr. 10/2003. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1637
Dosar nr. 1549/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la 19 iunie 2002, reclamanta C.N.H. S.A. a chemat în judecată Primăria Municipiului Petroşani pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să se constate că este îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, în calitate de persoană juridică, continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani şi S.C.;
- să se anuleze Dispoziţia 1038 din 18 martie 2002 de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului teren în suprafaţă de 348 mp înscris în C.F. nr. 2284 – Petroşani nr. top 861/1/2/a;
- să se restituie în natură imobilul în discuţie iar în situaţia imposibilităţii restituirii în natură să se acorde măsuri reparatorii prin echivalente.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 1480 din 26 septembrie 2002 a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că în cazul în speţă nu se regăseşte nici una din situaţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. Nu s-a făcut dovada continuităţii activităţii persoanei juridice de la data deposedării până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. S-a apreciat că transformarea societăţii comerciale anonime, organizată potrivit dispoziţiilor Codului comercial, în întreprindere socialistă, s-a făcut prin încetarea personalităţii juridice a celei dintâi.
Prin urmare, transformarea acesteia din urmă în societate comercială de stat şi, respectiv, societate comercială cu capital privat nu reprezintă o continuare a activităţii, neexistând în cauză o singură persoană juridică.
Pentru împrejurarea că reclamanta nu a fost o persoană juridică de tip capitalist particular şi nu a deţinut imobile care să fi fost deposedată abuziv, s-a considerat că aceasta nu are vocaţie la restituirea imobilelor proprietatea S.A.R. Petroşani naţionalizată în temeiul Legii nr. 119/1948.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat în termen legal apel, invocând nelegalitatea hotărârii pentru că instanţa nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere vizând constatarea calităţii de persoană juridică a reclamantei, continuatoare a S.A.P. şi S.C. Totodată, s-a mai invocat că reclamanta este singura societate îndreptăţită la această calitate.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 62/A din 31 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul. S-a constatat că instanţa de fond respingând întreaga acţiune, a avut în vedere toate capetele de cerere, în considerente tribunalul referindu-se în mod concret şi la acel capăt de cerere privind calitatea de persoană juridică a reclamantei. S-a motivat astfel de ce nu s-a considerat că reclamanta este continuatoarea vechii societăţi. S-a reţinut că nici în apel reclamanta nu a adus dovezi sub acest aspect.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că instanţa de apel a reţinut greşit că doar întreprinderile particulare care au deţinut în proprietate imobilele preluate abuziv care au continuat activitatea până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 sunt îndreptăţite la reparaţii. În realitate, art. 3 lit. c) din lege nu face o asemenea distincţie, în dosar existând dovezi reclamanta este continuatoarea personalităţii juridice a fostei S.A.R. Petroşani.
Al doilea motiv de recurs s-a referit la greşita aplicare a legii în sensul că art. 3 din Legea nr. 10/2001, cu modificările aduse prin OUG nr. 184/2002 nu se aplică în cauză, legea neretroactivând.
Ultimul motiv de recurs s-a referit la omisiunea de pronunţare a instanţelor asupra dovezilor prin care s-a demonstrat calitatea procesuală activă a reclamantei.
Analizând hotărârea criticată prin prisma celor trei motive invocate (primele două considerente împreună, pentru a evita repetiţiile), se constată că recursul este neîntemeiat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 au fost corect interpretate de instanţe.
Printre condiţiile prevăzute de acest text, pentru a îndreptăţi petiţionara la măsuri reparatorii, în temeiul legii în discuţie, este certă dovada continuităţii personalităţii juridice, constatată prin hotărâre judecătorească. O asemenea dovadă, cerută imperativ de textul menţionat, nu s-a produs de către reclamantă. Succesiunea actelor normative invocată în dovedirea calităţii procesuale active nu conduce nici ea la o altă concluzie care, de altfel, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti de validare, nici nu ar avea valoare juridică.
Momentul naţionalizării prin aplicarea Legii nr. 119/1948 a însemnat încetarea personalităţii juridice a societăţii proprietare şi totodată constituirea proprietăţii socialiste de stat, cu privire la patrimoniul societăţii private lichidate. Or, în aceste condiţii nu se poate vorbi de continuitatea personalităţii juridice în persoana reclamantei, companie naţională cu capital integral de stat.
Chiar în cuprinsul acestui act normativ la art.16 se prevede dreptul statului în ramurile în care întreprinderile au fost naţionalizate, de a crea întreprinderi noi.
Prin Decretul nr. 346/1949 în art. 2 s-a stabilit că „prin derogare de la dispoziţiile Codului de comerţ şi celorlalte legi speciale, societatea S.C. se consideră legal constituită. A luat fiinţă în acest mod o societate de drept public, deosebită de cea de drept privat care a fiinţat până la naţionalizare.
În art. 3 al aceluiaşi decret s-a precizat fără echivoc că „societatea are personalitate juridică distinctă şi patrimoniu propriu".
Tot astfel, prin Hotărârea Consiliului de Miniştri s-a înfiinţat „în mod experimental" C.C. Petroşani în subordinea Ministerului Minelor, fără îndoială o societate nouă, care nu putea face puncte de legătură între societatea naţionalizată prin Legea nr. 119/1948 şi C.N.H., creată prin HG nr. 806/1998.
Ca urmare, soluţia instanţelor în raport de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001 a fost corectă, în cauză nefiind întrunite nici condiţiile art. 22 din aceeaşi lege. De remarcat că art. 3 din Legea nr. 10/2001 a conţinut şi înainte şi după modificare aceeaşi condiţie cât priveşte continuitatea personalităţii juridice probată prin hotărâre judecătorească.
Nici ultimul motiv de recurs nu se poate primi, în raport de împrejurarea că instanţele au motivat în concret de ce nu au putut reţine continuitatea personalităţii juridice iar recurenta nu a specificat în mod expres proba omisă de la analiza instanţelor.
Pentru considerentele arătate se va respinge ca neîntemeiat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.N.H.S.A. Petroşani împotriva deciziei nr. 62 A din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1638/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1641/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
