ICCJ. Decizia nr. 1639/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1639
Dosar nr. 1551/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2002 sub nr. 3191 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta E.M. Livezeni a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Petroşani, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să anuleze dispoziţia nr. 982 din 22 februarie 2002 emisă de către pârâtă, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 702 mp înscris în C.F. nr.1461 Livezeni nr.top 3092;
- să constate că este îndreptăţită la măsuri reparatorii în calitate de persoană juridică continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani;
- să oblige pârâta la restituirea în natură a imobilului solicitat, iar în situaţia în care nu este posibil acest lucru, să fie obligată la măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că imobilul în litigiu a fost proprietatea S.A. Petroşani şi a fost preluat abuziv de la aceasta de către stat în baza Legii nr. 119/1948.
Mai susţine reclamanta că ea, în calitate de continuatoare a activităţii societăţii proprietare, este îndreptăţită, în temeiul prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, la măsuri reparatorii ori în natură, ori în echivalent.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 1444 din 26 septembrie 2002, a respins acţiunea, reţinând în esenţă că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 pentru a avea calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva acestei hotărâri a instanţei de fond a fost respins de către Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia civilă nr. 139 A din 13 februarie 2003, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a apreciat că instanţa de fond în mod corect a constatat că reclamanta nu a dovedit că este continuatoarea proprietarei imobilului în litigiu, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001. În acest sens s-a mai reţinut că prin transformarea din societate comercială organizată conform Codului comercial, în întreprindere de stat, s-a determinat încetarea personalităţii juridice a fostei societăţi S.A.R. Petroşani, neputând fi vorba de o continuare a activităţii, astfel cum a susţinut reclamanta.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora a arătat în esenţă că a făcut dovada că este continuatoarea fostei S.A. Române care a suferit mai multe transformări, însă activitatea de exploatare a cărbunelui nu a fost întreruptă.
Se mai susţine că hotărârea recurată nu este motivată, iar soluţia este rezultatul aplicării greşite a legii; în plus instanţele nu s-au pronunţat asupra dovezilor cu acte depuse la dosar, care dovedeau calitatea ei de continuatoare a fostei societăţi proprietare a imobilului revendicat.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând că între motivele de recurs există o strânsă legătură, iar concluzia care rezultă din expunerea lor, este cu privire la calitatea recurentei de continuatoare a fostei societăţi proprietară a imobilului.
Astfel este de reţinut faptul care rezultă din extrasul de carte funciară, că, imobilul a cărei retrocedare s-a solicitat, a aparţinut S.A.R. Petroşani, persoană juridică de drept privat, de la care s-a naţionalizat, în baza Legii nr. 119/1948.
În consecinţă, astfel cum corect au constatat instanţele de fond şi apel în urma analizării actelor existente la dosarul cauzei, acest moment a însemnat încetarea personalităţii juridice a S.A.R. Petroşani şi constituirea proprietăţii de stat.
În acest sens urmează a mai reţine că după naţionalizarea S.A.R. Petroşani (iulie 1948) a trecut o perioadă de peste un an după care, prin Decretul nr. 346 din 19 august 1949 s-a înfiinţat S.A.S.R. pentru exploatarea şi desfacerea cărbunelui (S.).
În art. 3 al acestui act normativ se prevede că „societatea are personalitate juridică distinctă şi patrimoniu propriu în limita căruia răspunde", deci în orice caz din acest moment personalitatea juridică a S.A.R. Petroşani în nici un caz nu mai putea exista; ori în aceste condiţii, nu se poate vorbi de continuarea personalităţii juridice în persoana reclamantei, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
În acest text se prevede că o persoană juridică este îndreptăţită la măsuri reparatorii dacă face dovada că este aceeaşi cu persoana juridică desfiinţată printr-o hotărâre judecătorească, ceea ce în cauză nu a fost făcut.
În consecinţă urmează a constata că susţinerile recurentei cu privire la interpretarea greşită a legii, neanalizarea probelor administrate şi nemotivarea hotărârilor sunt nefondate.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta E.M. Livezeni împotriva deciziei nr. 139 A din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1641/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1643/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
