ICCJ. Decizia nr. 163/2003. Civil. Retrocedare imobil expropriat - Decret nr.365/1985. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 163.
Dosar nr. 601/2003
Şedinţa publică din 2 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1004 din 17 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV – a civilă, a respins ca neîntemeiată acţiunea în revendicare formulată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, cu privire la suprafaţa de 156 mp situată în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 365/1985, în prezent o parte din teren este ocupat de construcţii iar o parte este utilizat pentru folosinţa construcţiilor respective.
Prin Decizia civilă nr. 473 din 26 noiembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta C.M., împotriva sentinţei civile nr. 1004 din 17 iunie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că terenul în litigiu, 156 mp situat în Bucureşti, a fost expropriat conform Decretului nr. 365/1985. Că scopul exproprierii fiind acela al realizării unui ansamblu de locuinţe cu dotări comerciale şi tehnico-edilitare, s-a realizat.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs reclamanta C.M. criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Deşi din probele administrate în cauză rezultă că din terenul revendicat (156 mp) este liberă suprafaţa de 129 mp, totuşi instanţele în mod greşit au reţinut că întreaga suprafaţă de teren este ocupată şi nu poate fi retrocedată;
- Cum terenul în litigiu nu a fost utilizat în scopul pentru care s-a dispus exproprierea – edificarea unui ansamblu de locuinţe –şi nici nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică, se impunea restituirea terenului expropriat.
Recursul nu este fondat.
Imobilul proprietatea reclamantului: teren în suprafaţă de 156 mp situat în Bucureşti, a fost expropriat prin Decretul nr. 365 din 22 noiembrie 1985, dosar 926/1998 a Tribunalului Bucureşti, anexat la dosarul cauzei. Deci reclamanta a pierdut proprietatea imobilului – teren – prin expropriere.
Demersul juridic al reclamantei de a redeveni proprietară a terenului expropriat este unul de restituire întemeiat pe prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică".
Din cuprinsul Decretului de expropriere nr. 365/1985 în baza căruia a fost preluat imobilul în litigiu, rezultă că exproprierea s-a dispus „în scopul construirii în Municipiul Bucureşti a unui număr de 1634 apartamente cu dotările comerciale şi tehnico-edilitare aferente".
Adresa nr. 15.398 din 9 iunie 1999 emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, dosar fond după casare nr. 6424/2000 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti, vine să confirme cele statuate în Decretul de expropriere nr. 365/1985 în sensul că terenul în litigiu, situat în Bucureşti este ocupat parţial de artera de circulaţie Calea Călăraşilor şi de dotările tehnico-edilitare din zonă, lucru care rezultă parţial şi din raportul de expertiză întocmit în cauză, dosar nr. 7109/1998 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti.
Potrivit raportului de expertiză menţionat, din terenul în litigiu de 156 mp, o suprafaţă de 27 mp este domeniul public – arteră circulaţie, o altă suprafaţă de 82 mp reprezintă zonă verde liberă de construcţii iar diferenţa de 48 mp este ocupată de AGIP.
Deşi expertul a apreciat că suprafaţa de 129 mp: 81 mp zonă verde, 48 mp ocupată de AGIP, este liberă, această apreciere este greşită deoarece este infirmată de propriile constatări redate în expertiză precum şi din schiţa de plan a terenului, extrasul din planul topo-cadastral al Municipiului Bucureşti, lotul situat în Bucureşti, documente care se constituie în anexe la raportul de expertiză.
Schiţa întocmită de expert raportată la extrasul din planul topo-cadastral al zonei, evidenţiază cu certitudine că terenul în litigiu – 156 mp – parţial ocupat de o arteră de circulaţie, parţial ocupat de zona verde şi parţial ocupat de AGIP – se încadrează în ansamblul edilitar realizat în urma exproprierii.
Susţinerea recurentei în sensul că o parte din terenul în litigiu este liberă de construcţii, respectiv 129 mp, nu înseamnă că pentru aceasta scopul exproprierii nu a fost realizat.
Scopul exproprierii rezultând din Decretul de expropriere a fost acela al realizării unui ansamblu de locuinţe ca dotări comerciale şi tehnico-edilitare aferente, ori zona verde limitrofă arterei de circulaţie (81 mp), ca şi zona ocupată de AGIP (48 mp) fac parte din dotările edilitare ale zonei amenajate în urma exproprierii, aşa încât nu se poate reţine că suprafaţa de 129 mp nu serveşte realizării scopului exproprierii.
Faţă de cele reţinute se constată că instanţele au statuat în mod judicios faptul că întregul teren ce face obiectul litigiului a fost utilizat în scopul exproprierii, astfel că acesta nu poate fi retrocedat în baz art. 35 din Legea nr. 33/1994, text ce condiţionează retrocedarea de nerealizarea scopului exproprierii.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în consecinţă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 473 din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.M. împotriva deciziei civile nr. 473 din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1631/2003. Civil. Litigiu de munca-restituire... | ICCJ. Decizia nr. 1638/2003. Civil. Lg. 10/2001. Recurs → |
|---|
