ICCJ. Decizia nr. 2015/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2015
Dosar nr. 105/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 850 din 2 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Vaslui a fost admisă, în parte, contestaţia formulată de contestatoarea A.S., în contradictoriu cu Primarul municipiului Bârlad, a fost anulată Decizia nr. 219 din 4 aprilie 2002 emisă de acesta, prin care a fost respinsă cererea reclamantei de acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 95 mp, situat în Bârlad, a fost respinsă ca prematură cererea privind acordarea de despăgubiri băneşti şi a fost respinsă acţiunea formulată împotriva Primăriei municipiului Bârlad, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada că în anul 1974 a dobândit, prin cumpărare, împreună cu fostul său soţ cota de ½ din imobilul situat în Bârlad, compus în totalitate din teren în suprafaţă de 188,31 mp şi construcţie, imobil trecut abuziv în proprietatea statului, situaţie în care este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelul declarat de pârât împotriva sentinţei a fost respins, prin Decizia civilă nr. 39 din 30 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâtul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând în esenţă că reclamanta nu a făcut dovada modului în care imobilul a trecut în proprietatea statului, pentru a-i putea fi aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, nici nu şi-a dovedit dreptul de proprietate, iar din adresa nr. 24623/2001 rezultă că aceasta a plătit impozitele pentru imobilul revendicat doar până în anul 1975, iar nu până în 1979 când a fost demolată construcţia, situaţie în care nu este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent.
Recursul este nefondat.
Prin dispoziţia nr. 219 din 4 aprilie 2002, primarul municipiului Bârlad a respins, cererea contestatoarei A.S. privind atribuirea în compensare a unei suprafeţe de teren sau acordarea de despăgubiri băneşti, pentru imobilul situat în Bârlad.
Dreptul de proprietate al contestatoarei a fost recunoscut în motivarea acestei dispoziţii şi a fost dovedit, în limita unei cote de ½ prin actul de vânzare-cumpărare aflat la dosarul instanţei de fond.
Totodată, în cuprinsul dispoziţiei primarului municipiului Bârlad s-a precizat că imobilul cu destinaţia de locuinţă a fost demolat şi că terenul este ocupat în prezent cu blocuri de locuinţe şi căi de acces.
În atare situaţie este evident că imobilul a fost trecut în proprietatea statului şi folosit în scop de utilitate publică.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură a imobilelor ce cad sub incidenţa acestei legi nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Aşa fiind, se constată că, în mod temeinic şi făcând o corectă aplicare a textului de lege susmenţionat au stabilit instanţele că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent.
În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bârlad prin Primar împotriva deciziei civile nr. 39 din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2027/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2019/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
