ICCJ. Decizia nr. 2019/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2019dosar nr. 1616/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului, deliberând, constată următoarele:
La data de 1 aprilie 2002 reclamanta E.M. Livezeni a chemat în judecată Primăria municipiului Petroşani solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa:
- să fie anulată dispoziţia nr. 968 din 21 februarie 2002 emisă de pârâtă prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 152.754,8 mp înscris în C.F. nr. 2039 Livezeni, cerere formulată în temeiul Legii nr. 10/2001;
- să se constate dreptul de proprietate al S.A.R. Petroşani asupra terenului în litigiu precum şi calitatea C.N.H. Petroşani de persoană juridică continuatoare a activităţii de exploatare a cărbunelui din Valea Jiului a fostei S.A.R. Petroşani;
- să fie obligată Primăria Municipiului Petroşani la restituirea în natură a imobilului solicitat, iar în situaţia în care aceasta nu este posibilă, obligarea la măsuri reparatorii prin echivalent potrivit Legii nr. 10/2001.
În motivarea contestaţiei, reclamanta arată că a solicitat restituirea în natură a terenului înscris în CF nr. 2039 Livezeni, în calitate de persoană juridică îndreptăţită conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, fiind succesoarea S.A.R. Petroşani înfiinţată în anul 1921.
Că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român în baza prevederilor Legii nr. 119/1948.
Reclamanta precizează că, deşi a făcut dovada proprietăţii asupra imobilului revendicat precum şi a calităţii de continuatoare a activităţii, S.A.R., pârâta i-a respins cererea de restituire în natură, încălcând astfel dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
1. Prin sentinţa nr. 1459 din 26 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a fost respinsă ca nefondată contestaţia formulată de reclamantă.
Pe baza probelor administrate şi în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, tribunalul a reţinut că reclamanta a depus în termenul legal notificarea pentru restituirea în natură a terenului înscris în C.F. nr. 2039 Livezeni iar primarul Municipiului Petroşani prin dispoziţia nr. 968/2002 a respins cererea de restituire în natură motivat de faptul că reclamanta nu a fost proprietara terenului solicitat, acesta fiind preluat abuziv de la S.A.R. Petroşani. Că, reclamanta nu a dovedit că este succesoarea în drepturi a S.A.R. Petroşani.
Totodată, tribunalul a constatat că reclamanta a fost o întreprindere socialistă de stat, care nu a deţinut în proprietate terenuri preluate apoi abuziv de stat. Mai mult, transformarea S.A.R. Petroşani, organizată conform codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării personalităţii juridice a acesteia, neputându-se vorbi de o continuare a activităţii deoarece nu exista o unică persoană juridică.
În concluzie, s-a considerat că reclamanta E.M. Livezeni nu a fost persoană juridică de tip capitalist, că nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv, că nu i-a fost interzisă activitatea în perioada comunistă, că nu are calitatea de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani şi ca atare nu are vocaţie la restituirea unor imobile care au fost în proprietatea SAR Petroşani.
Nefiind întrunite cerinţele art. 1, art. 3 lit. c) şi art. 22 din Legea nr. 10/2001, instanţa de fond a respins contestaţia reclamantei împotriva dispoziţiei primarului municipiului Petroşani.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
2. Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 131/A din 13 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că instanţa de fond s-a pronunţat asupra capătului de cerere din acţiune când a stabilit că apelanta nu este continuatoarea activităţii S.A.R. Petroşani.
Totodată, instanţa de apel a apreciat că, în mod legal, s-a constatat că apelanta-reclamantă, ce a fost întreprindere socialistă de stat, nu a avut în proprietate imobile care să fi fost preluate abuziv de stat şi nu a făcut dovada că după încetarea personalităţii juridice a S.A.R. Petroşani, a fost continuatoarea activităţii acesteia.
Instanţa de apel a respins cererea de suspendare a judecăţii apelului conform art. 244 C. proc. civ. până la soluţionarea acţiunii prin care C.N.H. S.A. Petroşani a solicitat să se constate că are calitatea de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani, cerere ce face obiectul altui proces.
3. În termenul defipt de lege, împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.:
- Astfel, recurenta-reclamantă susţine că Decizia instanţei de apel cuprinde motive străine de natura pricinii atunci când a stabilit că sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 10/2001, numai întreprinderile particulare care au deţinut în proprietate imobile şi şi-au continuat activitatea până la intrarea în vigoare a legii, mai ales că art. 3 lit. c) din Legii nr. 10/2001 nu condiţionează restituirea de calitatea persoanei juridice de întreprindere particulară.
Este de notorietate că prin naţionalizare toate întreprinderile particulare au fost transformate în întreprinderi de stat, acesta fiind chiar sensul Legii nr. 119/1948 iar C.N.H. S.A. a continuat în mod neîntrerupt activitatea de exploatare a cărbunelui a fostei S.A.R. Petroşani;
- Recurenta mai invocă faptul că Decizia pronunţată are la bază aplicarea greşită a legii în sensul că modificările art. 3 din Legea nr. 10/2001 aduse prin OUG nr. 184/2002 nu se aplică cauzei de faţă întrucât s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii civile.
Pe de altă parte, greşit, s-a considerat că instanţa de fond s-a pronunţat implicit asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat să se constate calitatea C.N.H. S.A. Petroşani de continuator al activităţii S.A.R. Petroşani întrucât motivarea nu îndeplineşte condiţia legală de a fi în strictă concordanţă cu măsurile luate de instanţă prin dispozitiv. Motivarea deciziei nu este completă, pertinentă, omogenă şi convingătoare ceea ce atrage nulitatea acesteia.
- Ultimul motiv invocat de recurentă se referă la împrejurarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate de reclamantă care conduceau la concluzia existenţei calităţii de continuator al activităţii S.A.R. Petroşani.
Intimata-pârâtă Primăria Municipiului Petroşani a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, hotărârea pronunţată în raport şi de motivele invocate, Curtea va respinge recursul reclamantei ca nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Decizia pronunţată de instanţa de apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii şi considerentele de fapt şi de drept se încadrează în cerinţele prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc. civ., motivarea fiind convingătoare.
Astfel, legal s-a reţinut că nu sunt îndeplinite în cauză cerinţele cumulative ale art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 şi că apelanta-reclamantă nu a făcut dovada cu o hotărâre judecătorească că este continuatoarea activităţii fostei S.A.R. Petroşani şi că a avut în proprietate imobilul a cărui restituire a solicitat-o. În acest sens, instanţa a redat în cuprinsul hotărârii conţinutul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 ce prevede că îndreptăţirea la măsuri reparatorii a persoanelor juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, după data de 6 martie 1945 „este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 iar aceasta să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă".
În cauza de faţă, din înscrisurile depuse, rezultă că terenul în litigiu a fost în proprietatea S.A.R. Petroşani (înfiinţată în anul 1921) şi a fost naţionalizat prin Legea nr. 119/1948. Activitatea de exploatare a cărbunelui a fost continuată de S.S. înfiinţată prin Decretul nr. 346/1949 şi apoi de C.C.Petroşani iar în prezent de C.N.H. S.A. din care face parte şi reclamanta.
Prin Legea nr. 119/1948 bunurile naţionalizate de stat au fost date în administrarea ministerelor în a cărui domeniu de preocupare intra obiectul întreprinderii naţionalizate iar în cauza prezentă imobilul a fost dat în administrarea (nu în proprietatea) Ministerului Minelor.
S-a apreciat în acest context că din dovezile administrate, recurenta, nu a făcut dovada că a avut în proprietate terenul în litigiu şi că ar avea calitatea de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani, calitate ce trebuia constatată prin hotărâre judecătorească.
Prin urmare, instanţa a analizat toate înscrisurile depuse de recurentă şi care au stat la baza concluziei la care a ajuns prin Decizia pronunţată.
Nu este fondat nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.deoarece instanţa de apel nu a făcut în cauză aplicarea modificărilor aduse art. 3 din Legea nr. 10/2001 prin OUG nr. 184 din 18 decembrie 2002, tocmai pentru că acţiunea de faţă a fost introdusă anterior acestor modificări şi pentru a nu încălca principiul neretroactivităţii legii civile.
Faţă de cele ce preced şi considerând că nu sunt întrunite cerinţele niciunui motiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Curtea, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de E.M. Livezeni ca nefondat împotriva deciziei civile nr. 131 din 13 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şdinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2015/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 201/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
