ICCJ. Decizia nr. 202/2003. Civil. Restituire imobil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 202
Dosar nr. 992/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.A. a chemat în judecată Consiliul judeţean Sălaj, solicitând anularea dispoziţiei nr. 35 din 22 martie 2002 emisă de pârât şi obligarea acestuia să-i restituie în natură ⅓ din imobilul situat în Zalău, compus din construcţie şi teren.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat, că imobilul preluat abuziv în anul 1950 de la fraţii F.M., L. şi A. (aceasta din urmă fiind bunica maternă, autoarea sa) a avut destinaţia de locuinţă, iar în prezent este ocupat de armată deşi este impropriu activităţilor ce se desfăşoară în el. Că pentru cota de ⅓ aparţinând defunctei F.M., a obţinut despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995 moştenitoarea N.M., în timp ce reclamantului i s-a respins cererea de restituire în natură a cotei de ⅓ prin dispoziţia nr. 35 din 22 martie 2002 a Consiliului Judeţean Sălaj a cărui anulare o solicită.
Prin sentinţa nr. 1081 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj, secţia civilă, s-a respins, ca nefondată acţiunea reclamantului împotriva Consiliului Judeţean Sălaj Zalău pentru restituirea în natură a ⅓ din imobilul teren şi construcţii înscris în CF 2259 Zalău situat în Zalău. S-a reţinut în esenţă că imobilul în litigiu fiind sediul Inspectoratului judeţean de apărare civilă nu a putut fi restituit în natură, situaţie în care unitatea deţinătoare sau primăria după caz urmează să procedeze conform dispoziţiilor art. 36 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a transmite dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti, prefecturii în a cărei rază acestea îşi au sediul, notificarea adresată de reclamant fiind considerată a fi fost făcută cu respectarea termenului prevăzut de lege, în condiţiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Apelul formulat de reclamant a fost admis de Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 159 din 4 decembrie 2002, iar sentinţa nr. 1081 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj a fost schimbată după cum urmează:
S-a admis cererea reclamantului S.D.A. împotriva Consiliului Judeţean Sălaj şi în consecinţă s-a dispus anularea dispoziţiei preşedintelui Consiliului Judeţean Sălaj nr. 35 din 25 martie 2002, iar pârâtul a fost obligat la restituirea în proprietatea reclamantului a cotei de ⅓ parte din imobilul situat în Zalău, înscris în CF 2259 Zalău nr.top. 216. A fost obligat pârâtul să plătească apelantului suma de 2.399.000 lei cheltuieli de judecată.
Pârâtul Consiliului Judeţean Sălaj a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, invocând motivele de casare prevăzute la pct. 1, 8, 9 C. proc. civ.
În acest sens, a reiterat motivul de apel privind lipsa calităţii procesuale pasive a Consiliului Judeţean Sălaj şi, a susţinut, că în mod greşit instanţa a dispus restituirea unei cote-părţi ideale din imobil cu atât mai mult cu cât, altui solicitant proprietar a ⅓ i s-au acordat despăgubiri, şi că, în speţă ar fi aplicabile regulile procedurale prevăzute de Legea nr. 29/1990, competenţa de soluţionare a cauzei revenind secţiei de contencios administrativ a tribunalului şi respectiv, curţii de apel, în recurs.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Aşa după cum rezultă din actul de dosarul Tribunalului Sălaj, Zalău nr. 1167/2002, imobilul în litigiu a fost înscris în Cartea funciară sub nr. 2259 ca aparţinând în coproprietate, în părţi egale, lui F.L., M.F. şi A.F., toţi proprietari pe cote-părţi (⅓).
Este îndeobşte cunoscut că proprietatea comună pe cote-părţi presupune doi sau mai mulţi proprietari asupra bunului, dreptul de proprietate al fiecăruia fiind determinat în mod abstract, sub forma unei fracţiuni matematice, dar bunul nu este divizat corespunzător acestor cote-părţi.
Aşadar, nici un proprietar nu este titular exclusiv al unei fracţiuni materiale din bun, care, nu este divizat corespunzător drepturilor proprietarilor comuni. Fiecare proprietar este titular exclusiv numai asupra unei cote-părţi ideale, abstracte din dreptul de proprietate, drept care este fracţionat între proprietarii comuni, dar nu şi bunul în materialitatea lui.
Actele cu privire la bun în materialitatea lui pot fi înfăptuite doar cu acordul celorlalţi copărtaşi. Este regula unanimităţii.
Spre deosebire de proprietatea exclusivă care, potrivit art. 480 C. civ. este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, în cazul când bunul aparţine mai multor proprietari ale căror drepturi nu sunt concretizate asupra unei părţi materiale din bun, ci numai asupra unor cote abstracte, cum este cazul în speţă, dreptul fiecărui coindivizar afectează totalitatea bunului.
De aceea coindivizarul nu poate dispune decât cu acordul tuturor coproprietarilor, în caz contrar s-ar aduce o ştirbire dreptului de proprietate al celorlalţi.
Reclamantul, în calitate de singur moştenitor al bunicii materne F.A. a solicitat, să i se restituie în natură cota de ⅓ din dreptul de proprietate asupra acestui imobil, cerere respinsă de Consiliul Judeţean Sălaj prin dispoziţia preşedintelui nr. 35 din 22 martie 2002 şi respectiv, de Tribunalul Sălaj prin sentinţa civilă nr. 1081 din 7 iunie 2002.
Curtea de Apel Cluj însă schimbând sentinţa ca urmare a admiterii apelului, a admis cererea reclamantului, a anulat dispoziţia nr. 35/2002 şi a obligat pe pârât să-i restituie acestuia cota de ⅓ parte din imobilul în litigiu.
Decizia instanţei de apel prin care s-a retrocedat o cotă abstractă, în cazul proprietăţii comune pe cote-părţi, fiind dată cu încălcarea principiului unanimităţii este greşită şi urmează să fie casată.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Sălaj se va admite, Decizia nr. 159 din 4 decembrie 2002 a Curţii de Apel se va casa şi se va respinge apelul declarat de reclamantul S.D.A. împotriva sentinţei civile nr. 1081 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj, prin care s-a respins cererea de retrocedare a ⅓ din imobilul situat în Zalău, sentinţă care se păstrează.
În raport de soluţia pronunţată, apare de prisos analizarea celorlalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Sălaj împotriva deciziei nr. 159 din 4 decembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează.
Respinge apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei nr. 1081 din 7 iunie 2002 a Tribunalului Sălaj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2028/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2027/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
