ICCJ. Decizia nr. 2028/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2028
Dosar nr. 1625/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Reclamanta E.M. Petrila a notificat Primăria oraşului Petroşani, în baza art. 23 din Legea nr. 10/2001, solicitând restituirea imobilului – teren de 3207,6 mp, cerere respinsă prin dispoziţia nr. 985 din 22 februarie 2002 a pârâtei.
Contra acesteia reclamanta a introdus contestaţie având ca obiect:
- anularea dispoziţiei şi obligarea pârâtei să-i restituie terenul;
- constatarea că dreptul de proprietate a aparţinut S.A.R. Petroşani şi calitatea C.N.H. ca persoană juridică continuatoare şi deci, a reclamantei.
Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 1402/2002, a respins acţiunea, reţinând că reclamanta nu are calitatea de continuatoare a S.A.Petroşani, iar în patrimoniul său nu s-a aflat bunul pretins a i se restitui.
Curtea de apel, prin Decizia civilă nr. 85 din 6 februarie 2003, a respins apelul reclamantei, constatând că motivele de apel se referă numai la calitatea sa de persoană juridică continuatoare a S.A.R. Petroşani, iar condiţiile din art. 22 al Legii nr. 10/2001 nu sunt îndeplinite; reclamanta s-a transformat conform Legii nr. 15/1990, din întreprindere socialistă în regie autonomă şi nu este o continuatoare a S.A.R. Petroşani.
Contra deciziei reclamanta a declarat recurs pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că:
- bunul intră în categoria prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, făcând obiectul naţionalizării prevăzute de Legea nr. 119/1948;
- a dovedit că C.N.H. S.A. este continuatoarea fostei S.A.R., iar actele produse nu au fost examinate şi
- cererea de constatarea calităţii de persoană continuatoare a S.A.R. nu a fost soluţionată de prima instanţă.
2. Recursul este nefondat.
2.1. Bunul cerut prin acţiune a fost naţionalizat, prin art. 1 şi urm. al Legii nr. 119/1948, publicat în M.Of. nr. 133 bis din 11 iunie 1948, de la S.A.R. Petroşani, care a fost dizolvată.
Prin Decretul nr. 346 din 20 august 1949, publicat în M.Of. nr. 54/1949, s-a înfiinţat „Societatea pe acţiuni Sovieto-Română pentru exploatarea şi desfacerea cărbunelui" , în al cărei patrimoniu se susţine că a intrat, între altele, şi bunul imobil revendicat de reclamantă.
Ulterior, prin H.C.M. nr. 580 din 24 martie 1969 s-a înfiinţat, în mod experimental, C.C. Petroşani în patrimoniul căreia se afirmă de reclamanta a atacat acest teren litigios.
Prin Decretul nr. 270 din 10 august 1977 C.C. se desfiinţează [art. 1 alin. (1)] şi se înfiinţează Combinatul minier Valea Jiului [art. 1 lit. a)] şi alte combinate miniere, reclamanta susţinând că imobilul ar fi intrat în patrimoniul primului combinat, mai exact, în cel al subunităţii sale, Î.M. Petrila.
În sfârşit, prin HG nr. 806 din 13 noiembrie 1998 s-a înfiinţat C.N.H. prin transformarea R.A.H., având în structura sa E.M.Petrila (anexa 2 pct.6) – reclamanta în cauză.
2.2. Prin actele normative enunţate reclamanta a înţeles să-şi dovedească, în speţă, calitatea de persoană continuatoare a S.A.R. Petroşani – ca titulară a dreptului de proprietate naţionalizat.
Aşadar, proba calităţii face ca persoana reclamantă să dobândească însuşirea, cerută de art. 3 din Legea nr. 10/2001, de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Conform art. 3 lit. b) din lege, sunt persoane îndreptăţite persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, cu condiţia de a fi continuat activitatea ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 sau dacă activitatea lor a fost întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 să-şi fi reluat activitatea după această dată, dacă prin hotărâre judecătorească se constată că sunt aceeaşi persoană juridică.
Evident că, din enunţarea succesorilor S.A.R. (pct. 2.1.), pe baza actelor normative citate, nu se poate admite supoziţia reclamantei de a se intitula succesor legal al proprietarului originar naţionalizat.
Pe de altă parte, din aceleaşi acte nu se poate determina condiţia din art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001, ca îndeplinită, fiind evident că reclamanta E.M. Livezeni nu este „aceeaşi persoană juridică" cu S.A.R. Petroşani care „şi-a reluat activitatea", după ce a fost întreruptă în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Drept urmare, reclamanta nu a dobândit dreptul avut de proprietarul naţionalizat şi, deci, nu se prezintă ca „persoană îndreptăţită" în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001 la despăgubire prin restituire în natură sau prin echivalent în formele prevăzute de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de E.M. Petrila împotriva deciziei civile nr. 85 din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 207/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 202/2003. Civil. Restituire imobil. Recurs → |
|---|
