ICCJ. Decizia nr. 2027/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECTIA CIVILĂ
Decizia nr. 2027Dosar nr. 1624/2003
Şedinţa publică din 9 martie 2004
La data de 13 iunie 2002 reclamanta E.M. P. a chemat în judecată pe pârâta Primăria oraşului Petrila solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 786 din 30 aprilie 2002 emisă de pârâtă prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului înscris în C.F. nr. 721 Petrila; să se constate că este îndreptăţită la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 în calitate de persoană juridică continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani şi S.; să se dispună restituirea în natură a imobilului în litigiu iar dacă acest lucru nu este posibil să fie acordate măsuri reparatorii prin echivalent conform Legii nr. 10/2001.
1. Prin sentinţa nr. 1906 din 14 noiembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei.
Pronunţând această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta a trimis în termenul legal notificarea de restituire în natură a imobilului în litigiu, iar prin dispoziţia nr. 786/2002 Primarul oraşului Petrila a respins cererea de restituire cu motivarea că reclamanta nu a fost proprietara terenului solicitat şi nu întruneşte condiţia de continuare a activităţii fostei S.A.R. Petroşani în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Din înscrisurile depuse la dosar şi văzând şi dispoziţiile legale incidente cauzei, instanţa de fond a stabilit că reclamanta nu a dovedit că este proprietara imobilului a cărui restituire în natură a solicitat-o şi că nu este continuatoarea activităţii S.A.R. Petroşani de la care a fost naţionalizat bunul prin Legea nr. 119/1948.
Că transformarea societăţii comerciale anonime, organizată conform codului comercial, în întreprindere socialistă s-a făcut în sensul încetării personalităţii juridice a acesteia.
În acest context, nu se poate considera că reclamanta, care a fost întreprinderere socialistă de stat, fără imobile în proprietate, ar fi continuatoarea activităţii societăţii comerciale private S.A.R. Petroşani.
Conchizând că reclamanta nu a fost o persoană juridică de tip capitalist particular, că nu a avut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv de stat, că nu are calitatea de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani în sensul art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, nu are vocaţie la restituirea terenului în litigiu, aşa încât contestaţia reclamantei a fost respinsă de tribunal.
Nemulţumită de această hotărâre, reclamanta a declarat apel.
2. Curtea de Apel Alba Iulia,secţia civilă, prin Decizia nr. 79/A din 6 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că reclamanta a fost dintotdeauna o întreprindere socialistă de stat care nu a deţinut în proprietate imobile de care să fi fost deposedată abuziv şi nu are calitatea de continuatoare a S.A.R. Petroşani a cărei personalitate juridică a încetat prin transformarea din societate anonimă, organizată conform codului comercial în întreprindere socialistă. Din această perspectivă, nu se poate vorbi de o continuare a activităţii, deoarece nu există o unică persoană juridică.
3. În termenul defipt de lege împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, fără a indica expres vreunul din motivele la care se referă art. 304 C. proc. civ.
Din dezvoltarea motivelor de recurs se apreciază că acestea se încadrează în art. 304 pct. 7, 9 şi 10 C. proc. civ.
Astfel, în esenţă, recurenta susţine că Decizia pronunţată cuprinde motive străine de natura pricinii, respectiv, instanţa de apel, fără ca apelanta să invoce, a reţinut ca motiv de apel faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere prin care s-a solicitat să se constate că este continuatoarea activităţii S.A.R. Petroşani.
Or, apelanta a precizat că în mod netemeinic nu s-a reţinut că a făcut dovada continuării activităţii S.A.R. Petroşani.
Totodată, s-a menţionat că instanţa de apel nu a motivat convingător hotărârea pronunţată ci a preluat întrutotul considerentele instanţei de fond.
Recurenta arată că nu s-au analizat toate probele administrate cu care a făcut dovada continuării, în mod neîntrerupt, a activităţii S.A.R. Petroşani aşa încât se cuvenea să i se restituie în natură imobilul solicitat prin acţiune.
Recursul declarat este nefondat.
Decizia pronunţată de instanţa de apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii şi considerentele de fapt şi de drept se încadrează în cerinţele art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Printr-o interpretare corectă a Legii nr. 10/2001 s-a stabilit că nu sunt întrunite în cauză cerinţele art. 3 lit. c) din legea menţionată deoarece recurenta nu a dovedit că a avut în proprietate imobilul în litigiu şi că ar avea calitatea de continuatoare a activităţii S.A.R.Petroşani, calitate ce trebuia constatată prin hotărâre judecătorească.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanţa de apel a analizat toate probele administrate din care rezultă că terenul în litigiu a fost proprietatea S.A.R.Petroşani (înfiinţată în anul 1921) şi a fost naţionalizată prin Legea nr. 119/1948. Activitatea de exploatare a cărbunelui a fost continuată de S.S. înfiinţată prin Decretul nr. 346/1949 şi apoi de C.C.Petroşani iar în prezent de C.N.H. S.A. din care face parte şi reclamanta.
Prin Legea nr. 119/1948 bunurile naţionalizate de stat au fost date în administrarea ministerelor în a cărui domeniu de preocupare intra obiectul întreprinderii naţionalizate. În cauza de faţă, imobilul a fost dat în administrarea Ministerului Minelor.
Deci, reclamanta a avut, cel mult, administrarea imobilului în litigiu şi nu proprietatea acestuia.
Ca atare, în mod legal s-a apreciat că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada proprietăţii bunului şi nici calitatea de continuatoare a activităţii S.A.R. Petroşani, calitate ce trebuia constatată prin hotărâre judecătorească conform art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei întrucât nu îndeplineşte cerinţele niciunui motiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de E.M.P. împotriva deciziei civile nr. 79 din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 202/2003. Civil. Restituire imobil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2015/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
