CSJ. Decizia nr. 2038/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2038DOSAR NR.276/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă împotriva deciziei nr.432 din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-pârâtă Parohia Bisericii Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă, reprezentată de avocatul I.C., precum şi intimata-reclamantăParohia Bisericii Române Unite Greco-Catolice Sf.Vasile Polonă, prin avocatul M.D.C..
Procedura completă.
Instanţa, din oficiu, pune în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de prevederile art.297 alin.1 din C.proc.civ.
Avocatul I.C., pentru recurenta pârâtă, susţine că recursul este admisibil, chiar dacă în speţă este vorba de atacarea unei decizii intermediare.
Avocatul M.D.C., pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1033/20.10.2001 a Tribunalului Bucureşti, s-a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta Biserica Română Unită – Parohia "Sfântul Vasile" Polonă, împotriva pârâtei ParohiaBisericii Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001, regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice va fi reglementat prin acte normative speciale, iar înstrăinarea acestora este interzisă până la adoptarea acestor reglementări.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia civilă nr.432/12 noiembrie 2002 – Secţia a IV a civilă, a admis apelul declarat de reclamanta Parohia Bisericii Unită – Greco-Catolică Sf.Vasile Polonă, în contradictoriu cu pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă, împotriva sentinţei civile nr.1033/20.06.2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV a civilă şi pe cale de consecinţă, s-a anulatsentinţa pronunţată de instanţa de fond şi s-a reţinut cauza pentru evocareafondului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, a reţinut că nu se poate reţine de instanţa de judecată faptul că nu estecompetentă să soluţioneze o cauză numai pentru motivul că nu există o lege specială care să reglementeze raporturile juridice deduse judecăţii, de vreme ce dreptul comun – art.3 C.civ.– permitepronunţarea unei hotărâri judecătoreşti cu analizarea fondului cauzei în condiţiile inexistenţei unei legi speciale:
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe Română "Sf.Vasile" Polonă, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, deoarece:
- cererea reclamantei introdusă la instanţele judecătoreşti este inadmisibilă, de vreme ce problema reglementării situaţiei juridice a imobilelor care au aparţinut cultelor religioase şi au fost preluateabuziv de către stat reprezintă un domeniu rezervat puterii legiuitoare
Recursul este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Potrivit art.297 alin.1 C.proc.civ.astfel cum a fost modificat prin OUG nr.138/2000, în cazul în care prima instanţă a respins s-au a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul pronunţând o hotărâre definitivă.
Dispoziţiile procedurale menţionate reprezintă o aplicare a caracterului devolutiv al apelului.
În ambele ipoteze – acţiunea a fost respinsă sau cererea de chemare în judecatăa fost anulată – prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului.
Instanţa de apel este investită prin cererea de apel şi se desesizează prin soluţionarea acestuia prin "hotărâre definitivă". Anterior pronunţării hotărârii definitive instanţa de apel realizează operaţiunea juridică a anulării hotărârii pronunţate de prima instanţă. Anularea hotărârii primei instanţe şi pronunţarea hotărârii definitive prin care se soluţionează apelul pot coincide în timp şi pot fi realizate printr-un singur act procedural – o singură hotărâre.
Normele procedurale arătate nu exclud însă ca instanţa de apel să se pronunţe mai întâi asupra anulării hotărârii primei instanţe şi apoi,la un interval de timp, asupra apelului.
Anularea poate fi dispusă prin – hotărâre – cum s-a procedat în speţă sau prin încheiere cu caracter interlocutoriu.
Potrivit art.299 C.proc.civ., sunt supuse recursului, printre altele, hotărârile date în apel.
Art.297 alin.1 C.proc.civ. astfel cuma fost modificat prin OUG nr.138/2000 a folosit în mod expres formularea "va judeca procesul pronunţând o hotărâre definitivă".
Coroborând dispoziţiile art.299 C.proc.civ.cu cele ale art.297 alin.1 C.proc.civ., astfel cuma fost modificat prin OUG nr.138/2000, recursul, cale extraordinară de atac, se exercită o singură dată atât împotrivaîncheierii interlocutorii sau hotărârii princare s-a dispus anularea hotărârii primei instanţe – dacă acestea s-au pronunţat separat cât şi împotriva hotărârii prin care a fost soluţionat apelul şi caredezinvesteşte instanţa de apel.
Faţă de cele reţinute, Curtea reţine ca inadmisibil recursul declarat de Parohia Bisericii Ortodoxe Română "Sf.Vasile" Polonă, împotriva deciziei civile nr.432/12.11.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Parohia Bisericii Ortodoxe Române Sf.Vasile Polonă împotriva deciziei nr.432 din 12 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 203/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 204/2003. Civil. Daune. Recurs → |
|---|
