ICCJ. Decizia nr. 205/2003. Civil. Anulare proces verbal licitatie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.205
Dosar nr.1530/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 24 aprilie 2002 sub nr. 3434 pe rolul Tribunalului Bucureşti, M.G. a chemat în judecată Corpul Executorilor Bancari din cadrul B. B.G.C.P. (în faliment) prin S.C. R.V.A. S.A., S.C.P.C.M.C. SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
– să anuleze procesul-verbal de licitaţie încheiat în ziua de 21 martie 2002 în dosarul de executare nr. 658/2001 prin care a adjudecat definitiv imobilul în suprafaţă de 5000 mp (tarlaua 22 parcela 443) situat încomuna Voluntari;
- să oblige pe pârât să-i restituie suma de 1100 USD pe care a depus-o la începutul licitaţiei plus cheltuielile de judecată.
În motivarea cererii se arată că a adjudecat definitiv imobilul mai înainte arătat pentru suma de 26.100 USD pe care nu a achitat-o.
Se mai arată că la încheierea procesului-verbal şi-a dat consimţământul însă acesta a fost obţinut prin dol, manoperele dolozive determinându-l să participe la licitaţie.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a,prin sentinţa civilă nr. 1422 din 26 septembrie 2002, a admis acţiunea, a anulat procesul-verbal de licitaţie şi a obligat pe pârât la restituirea sumei de 1100 USD şi la plata sumei de 2.848.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că în momentul organizării licitaţiei, reclamantului nu i-au fost aduse la cunoştinţă faptul că în legătură cu imobilul existau o serie de litigii în care, pe de-o parte, se contestă faptul că imobilul ar fi proprietatea exclusivă a lui D.S., iar pe de altă parte că aceasta nu avea dreptul să împuternicească pe nimeni să vândă un bun propriu al soţului său.
Împotriva acestei sentinţe a instanţei de fond a declarat apel pârâta prin lichidator invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de apel Bucureşti, secţia a-III-a, prin Decizia civilă nr. 85A din 14 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul reţinând în esenţă că instanţa de fond a reţinut corect că asupra reclamantului s-au folosit manopere dolozive care l-au determinat să participe la licitaţie.
În acest sens se reţine că dacă reclamantul ar fi cunoscut despre existenţa litigiilor privind bunul vândut prin licitaţie, precum şi validitatea contractului de garanţie, nu ar fi participat la licitaţie.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta invocând ca temei prevederile art. 304 pct.9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se arată că instanţele de fond şi apel au preluat susţinerile reclamantului care nu se bazau pe probele din dosar, că au fost lipsite de rol activ.
Se susţine de asemenea că din actele existente la dosar rezultă că vânzarea prin licitaţie s-a făcut în condiţiile legale în baza unei garanţii reale – contractul de ipotecă şi actul de proprietate pe numele D.S., iar reclamantul s-a lăsat influienţat pe riscul său de D.N.
Recursul nu este fondat.
Astfel urmează a reţine că invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca temei de casare a deciziei nu are nici-un corespondent în motivarea recursului.
Temeiul invocat – pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. – se referă la ipotezele „când hotărârea atacată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
În legătură cu aceste ipoteze nu există nici-o referire în susţinerile făcute de către recurentă.
Criticile formulate în motivarea recursului privesc modul de interpretare a probelor din dosar şi lipsa rolului activ al instanţelor; în consecinţă el ar putea eventual să fie încadrat în pct. 11 al art.304 C. proc. civ., text de lege care însă a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000 deci nu mai poate fi analizat.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de B. B.G.C.P. SA prin lichidatori S.C. R.V.A. SA şi S.C. P.C.M.C.SRL împotriva deciziei85 A din 14 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2040/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 203/2003. Civil → |
|---|
