ICCJ. Decizia nr. 232/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 232.
Dosar nr. 1525/2003
Şedinţa publică din 23 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 700 din 8 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Sibiu au fost admise acţiunea formulată de reclamantul M.A. împotriva pârâtului Ministerul de Interne şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, a fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 89.432.704 lei reprezentând valoarea actualizată a sumelor reţinute cu titlu de impozit din ajutoarele primite cu ocazia trecerii în rezervă, cu drept de pensie, a fost obligat chematul în garanţie să-i achite pârâtului aceeaşi sumă de bani, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al judeţului Sibiu şi a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500.000 lei.
Recursul declarat împotriva sentinţei de chematul în garanţie Ministerul Finanţelor Publice a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 521 din 11 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs în anulare Procurorul General al parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., susţinând în esenţă că ajutoarele calculate în raport cu solda brută nu sunt exceptate expres de la impozitare, ajutoarele şi plăţile compensatorii acordate militarilor la trecerea în rezervă fiind asimilate veniturile salariale, care se impozitează.
Recursul în anulare este fondat.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, dar acest text trebuie coroborat cu dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 şi HG nr. 1066/1999, care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate acesteia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlul de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege, decurg din statutul lor de salariaţi şi, prin urmare, sunt supuse impozitării, în conformitate cu prevederile OG nr. 73/1999.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin HG nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută în acest text, rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primar în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării, ca orice venit brut.
În consecinţă recursul în anulare urmează a fi admis, conform art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinse, atât acţiunea, cât şi cererea de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 521/R din 11 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 700 din 8 noiembrie 2001 a Tribunalului Sibiu şi respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 229/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2291/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs → |
|---|
