ICCJ. Decizia nr. 229/2003. Civil. LEGEA 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 229.
Dosar nr. 4135/2003
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 iulie 2001 C.P. şi P.C. au chemat în judecată Primăria Municipiului Brăila, prin primar, cerând anularea dispoziţiei nr. 662 din 11 iunie 2001, emisă de pârâtă, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilului situat în Municipiul Brăila, folosit sub denumirea „Casa Căsătoriilor" pentru serviciile municipale de stare civilă şi autoritate tutelară.
Tribunalul Brăila, prin sentinţa nr. 26 din 21 ianuarie 2002, a respins ca nefondată acţiunea, soluţie confirmată în apel, prin Decizia nr. 15 din 21 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia civilă, prin Decizia nr. 547 din 13 februarie 2003, a admis recursurile reclamanţilor şi a casat Decizia în apel cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului reclamanţilor.
Decizia de casare a fost motivată în sensul că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, modificată prin OUG nr. 184/2002, urmând ca repararea prin echivalent a prejudiciului suferit de reclamanţi prin pierderea proprietăţii să fie fundamentată pe expertiza judiciară deja administrată ori pe o nouă expertiză.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, ca instanţă de trimitere, prin Decizia nr. 70 din 22 mai 2003, a admis apelul reclamanţilor şi, schimbând în întregime sentinţa, a admis contestaţia reclamanţilor şi a obligat pe pârâtă să le plătească reclamanţilor suma de 3.056.412.447 lei cu titlu de despăgubiri băneşti ca măsură echivalentă alternativă pentru imobilul în litigiu.
Împotriva acestei decizii părţile din proces au declarat recurs. Reclamanţii, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., au cerut majorarea cuantumului despăgubirilor la 5.170.234.071 lei. Pârâta şi-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 16 şi art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Respectiv, a omis să ia în calcul despăgubirile acordate reclamanţilor în baza Legii nr. 112/1995 (conform deciziei nr. 225 din 17 februarie 1998 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă). Totodată, pentru diferenţa până la valoarea corespunzătoare (actuală) a imobilului din litigiu, sunt datorate numai titluri de valoare nominală sau acţiuni, la alegerea reclamanţilor.
Recursul este întemeiat în sensul considerentelor de mai jos.
Potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în situaţia imobilelor pe care textul le arată, considerate cu afectaţiuni speciale, foştilor proprietari li se acordă măsuri prin echivalent, în condiţiile acestei legi. Aliniatul următor [alin. (4.2)] prevede că ministerele de resort, precum şi celelalte instituţii vor propune, iar Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care nu vor fi retrocedate în natură şi pentru care se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Pct. 16 din Normele aprobate prin HG nr. 498/2003 dezvoltă criteriile de fundamentare a propunerilor de păstrare a afectaţiunii speciale prevăzute de art. 16 din lege.
Or, în speţă, pentru bunul urmărit de reclamanţi, pârâţii, apreciind că face parte din categoria imobilelor prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a propus menţinerea afectaţiunii sale speciale şi acoperirea prejudiciului suferit de reclamanţi, prin măsuri reparatorii prin echivalent.
Cum, în condiţiile art. 16 alin. (2), HG este în curs de edictare, rezultă că, în absenţa ei, instanţa de apel nu putea decide asupra pricinii decât cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi în dauna ordinii constituţionale precum şi a interesului public.
Aşa fiind şi întrucât situaţia de fapt a pricinii nu a fost deplin stabilită se impune, în temeiul art. 314 şi urm. C. proc. civ., admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecare cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001. Instanţa de trimitere urmează a examina şi apărarea pârâtei, fondată pe dispoziţiile art. 19 din lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanţii P.C., C.P. şi de pârâta Primăria Municipiului Brăila, prin Primar împotriva deciziei nr. 80/A din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2327/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 232/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în... → |
|---|
