ICCJ. Decizia nr. 2644/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2644
Dosar nr. 6170/2003
Şedinţa publică din 1 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 3253 din 15 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins contestaţia formulată de A.N., în contradictoriu cu S.C. R. S.A. Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin acţiunea înregistrată la data de 14 martie 2003, reclamanta a cerut să se constate nulitatea absolută a dispoziţiei nr.123 din 1 septembrie 1999, prin care unitatea a luat măsura desfacerii contractului de muncă, în temeiul art.130 lit. i) C. muncii, dar există autoritate de lucru judecat, deoarece prin sentinţa civilă nr. 8770 din 11 mai 2000 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 113/A din 24 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, s-a respins contestaţia formulată împotriva aceleiaşi dispoziţii, ca fiind tardiv introdusă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.N. care, invocând art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 10 C. proc. civ., susţine că a cerut instanţei să facă un control de legalitate, conform Codului muncii care era în vigoare în anul 1995, pentru că i s-a desfăcut contractul de muncă pentru fapta de delapidare, însă în urma cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală s-a stabilit nevinovăţia sa, aşa cum rezultă din adresa nr. 707 din 12 iunie 1999.
Susţine recurenta că, deşi era evidentă nelegalitatea deciziei prin care i-a fost desfăcut contractul de muncă, instanţa, prevalându-se de excepţia lucrului judecat, reţine numai soluţia respingerii contestaţiei pe motiv de tardivitate, iar obiectul acţiunii nu este cel reţinut de instanţă. A cerut să se verifice legalitatea deciziei prin care a fost sancţionată pentru fapta pretins comisă şi să se constate că măsura luată în temeiul art. 130 lit. i) C. muncii a fost greşită, pentru că ulterior modul de comportare al societăţii a fost specific art. 130 lit. j), în raport cu care avea dreptul la reparaţii, datorită gravei acuzaţii ce i s-a adus pe nedrept.
După expirarea termenului prevăzut de lege pentru motivarea recursului, reclamanta a mai formulat două cereri, înregistrate la 23 martie 2004 şi 1 aprilie 2004, în care susţine că refuzul unităţii de a-i rectifica în cartea de muncă temeiul desfacerii contractului de muncă a constituit un impediment pentru găsirea unui loc de muncă şi că nu a putut formula în termen contestaţia, pentru că Decizia nr. 123 din 1 septembrie 1995 nu i-a fost comunicată. Mai arată că, unitatea a luat măsura desfacerii contractului de muncă fără să aştepte rezultatul cercetărilor penale şi că prima contestaţie s-a formulat la terminarea cercetărilor penale.
Recursul este nefondat.
În declaraţia de recurs se invocă art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 10 C. proc. civ., fără să se formuleze critici care să facă posibilă încadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 304, la punctele invocate, iar în finalul cererii de recurs se arată că vor fi depuse motive întemeiate pe textul invocat, dar nici în cererile înregistrate ulterior nu se fac susţineri în sensul textului menţionat.
Totuşi, raportat la soluţia pronunţată prin hotărârea atacată şi la art. 129 pct. 6 C. proc. civ., susţinerea că obiectul acţiunii este altul decât cel reţinut de tribunal impune verificarea legalităţii hotărârii, deoarece priveşte greşita aplicare a dispoziţiilor legale care obligă judecătorii să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Se constată însă, că prima instanţă a calificat corect acţiunea, al cărei obiect a fost determinat de reclamantă prin cererile depuse la dosar, iar indicarea greşită a temeiului de drept (art. 111 C. proc. civ.) nu putea influenţa soluţia pronunţată.
Prin acţiune, s-a cerut să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 123 din 1 septembrie 1995, în temeiul art. 111 C. proc. civ., iar în cererea aflată la dosarul tribunalului se arată că nu se contestă Decizia, însă reclamanta doreşte să dovedească nulitatea actului. În memoriul aflat la dosar, reclamanta cere să se facă un control al legalităţii deciziei, indicând punctele asupra cărora trebuie efectuat controlul, iar la termenul din data de 15 septembrie 2003 a susţinut că nu solicită anularea deciziei, dar trebuie să se stabilească modalitatea în care a fost emisă.
Dispoziţia nr. 123 din 1 septembrie 1995, fiind însă emisă în temeiul art. 130 lit. i) C. muncii, controlul legalităţii actului, stabilirea modului în care a fost emis şi a temeiului desfacerii contractului sunt posibile numai în cadrul contestaţiei formulate în condiţiile Codului muncii şi nu în temeiul art. 111 C. proc. civ., text indicat în acţiune.
Vechiul Cod al muncii, invocat de recurentă, în vigoare la data emiterii dispoziţiei nr. 123/1995, în art. 174-179 stabilea tot calea contestaţiei împotriva actului unilateral emis de unitate.
Prin urmare, deoarece, în raport cu aceste dispoziţii, verificarea legalităţii actului unilateral, prin care s-a luat măsura desfacerii contractului de muncă, este posibilă numai în condiţiile şi după procedura stabilite de Codul muncii, iar instanţa poate să dea acţiunii calificarea exactă fără să se orienteze după sensul termenilor folosiţi de parte, se constată că prima instanţa a caracterizat corect cererile reclamantei, reţinând că este învestită cu contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 123/1995.
Susţinerile care privesc termenul în care s-a formulat prima contestaţie şi motivele pentru care acea contestaţie s-a înregistrat în anul 2000 nu vor fi analizate, pentru că în acest proces nu poate fi verificată legalitatea hotărârii pronunţată în procesul anterior.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.N. împotriva sentinţei civile nr. 3253 din 15 septembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi conflicte de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 264/2003. Civil. încheiere - scoatere de pe... | ICCJ. Decizia nr. 2645/2003. Civil → |
|---|
