CSJ. Decizia nr. 2694/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2694
Dosar nr.1460/2003
Şedinţa publică din20 iunie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I.T.împotriva sentinţei civile nr.6 din 26.02.2003 a Curţii de Apel Timişoara.
La apelul nominal au lipsit recurentul-reclamant şi intimatul-pârât Consiliul Local Ghiroda – jud. Timiş.
Procedura completă.
CURTEA,
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 13 februarie 2002,înregistrată la Judecătoria Timişoara sub nr.4059/2002,reclamantul I.T., în calitate de mamndatar al lui I.D., a chemat în judecată pârâtul Consiliul Local al municipiului Timişoara, solicitând instanţei să se dispună restituirea în natură a imobilului situat în str.Victoriei nr.105, înscris în CF 3580 comuna Ghiroda ori acordarea de despăgubiri în funcţie de valoarea reală a acestuia.
Au fost invocate în drept dispoziţiile Legii nr.10/2001.
La termenul de judecată din 26 februarie 2002 reclamantul şi-a precizat acţiunea în sensul că înţelege să cheme în judecată în calitate de pârât Consiliul local Ghiroda, instanţa dispunând citarea acestuia.
Prin sentinţa civilă nr.8168 din 9 mai 2002, Judecătoria Timişoaraşi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, reţinând că acestuia îi revine competenţa potrivit Legii nr.10/2001.
La TribunalulTimiş cauza a fost înregistrată sub nr.11702/2002 iar instanţa, prin sentinţa civilă nr.1230/20 decembrie 2002, punând în discuţie din oficiu problema competenţei materiale de soluţionare a cauzei, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Timişoara. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, tribunalul a sesizat Curtea de Apel Timişoara în vederea pronunţării unui regulator de competenţă în condiţiile art.22 alin.2 C.proc.civ..
Curtea de Apel Timişoara, prin sentinţa civilă nr.6 din 26 februarie 2003, a stabilit că este competentă material să soluţioneze cauza în fond Judecătoria Timişoara.
S-a reţinut că reclamantul a formulat o acţiune în revendicareimobiliară, care este de competenţa instanţei de drept comun, nefiind vorba despre nici una din situaţiile de excepţie reglementate de Legea nr.10/2001 care să confere competenţa în primă instanţă a tribunalului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, susţinând că, în opinia sa, în cauză a operat o expropriere, astfel încât competenţa în primă instanţă revine tribunalului.
Recursul este nefondat.
Pe tot parcursul procesului reclamanta a arătat că acţiunea pe care a formulat-o este o revendicare imobiliară, iar ca temei de drept a invocat dispoziţiile Legii nr.10/2001.
Aşa cum rezultă din acţiune, din motivele de recurs şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, imobilul în litigiu nu a făcut obiectul unei „exproprieri", în sensul tehnico-juridic al terenului, cia fost trecut în proprietatea statului în baza dispoziţiilor Decretului nr.223/1974.
În aceste condiţii, Curtea de Apel a constatat în mod corect, faţă de obiectul litigiului, că în cauză competenţa în fond aparţine instanţei de drept comun, adică Judecătoriei, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul I.T.împotriva sentinţei civile nr.6 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi20 iunie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2693/2003. Civil | CSJ. Decizia nr. 2682/2003. Civil → |
|---|
