ICCJ. Decizia nr. 2819/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2819
Dosar nr. 2464/2003
Şedinţa publică din 9 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 21 mai 2002 pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 7699, reclamanţii M.C.T., M.E., D.A.E., D.G.M. şi B.N. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Iaşi modificarea Dispoziţiei nr. 768 emisă de aceasta la 8 mai 2002 în sensul de: 1) a se restitui suprafaţa de teren de 462 mp (164 mp construit şi 298 mp curte) situată în Iaşi; 2) de a se preciza preluarea imobilului ca fiind „fără titlu"; 3) de a se radia din schiţă garajul construit de chiriaşul M.I. fără autorizaţie.
În motivarea acţiunii se arată că imobilul situat în Iaşi, a fost proprietatea mătuşii reclamanţilor, E.H., fiind preluat de stat în mod abuziv, cu nerespectarea art. 2 din Decretul nr. 92/1950 şi Decretul nr. 524/1955.
Prin sentinţa civilă nr. 7098 din 3 mai 2000, definitivă şi irevocabilă Judecătoria Iaşi a dispus restituirea imobilului, construcţie situat la adresa mai sus menţionată, compus din subsol, parter şi etaj.
Notificarea adresată de reclamanţi Primăriei Iaşi în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 768 din 8 mai 2002, prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului-teren în suprafaţă de 460,32 mp situat în Iaşi.
Prin sentinţa civilă nr. 815 din 30 septembrie 2002 Tribunalul Iaşi a respins acţiunea.
Pentru aceasta s-a reţinut că suprafaţa efectiv restituită este cea rezultată din măsurătorile efectuate de specialişti, fiind calculată conform normelor tehnice actuale şi reflectă realitatea din teren.
Lipsa unor probe privind eventuale greşeli în determinarea tehnică a suprafeţei în litigiu şi faptul că diferenţa este neglijabilă (1,68 mp) au dus la respingerea capătului de cerere în cauză ca neîntemeiat.
În ceea ce priveşte menţiunea referitoare la preluarea imobilului „cu titlu valabil" a fost apreciată ca nefiind esenţială, de natură să afecteze dreptul de proprietate al reclamanţilor, iar împrejurarea că bunul a fost trecut în proprietatea statului cu nerespectarea Decretului nr. 92/1950 şi a Decretului nr. 524/1955 a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 7098/2000 a Judecătoriei Iaşi, definitivă şi irevocabilă.
Referitor la radierea din schiţa-anexă a garajului, s-a considerat că evidenţierea garajului este corectă, schiţa imobilului trebuind să reflecte strict realitatea din teren.
Apelul formulat de reclamanţi a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 19 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au formulat recurs, în ceea ce priveşte capetele 2 şi 3 din acţiunea iniţială, apreciind Decizia ca fiind lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În esenţă se susţine că, prin respingerea cererii de modificare a menţiunii „preluat de stat cu titlu valabil", ar fi fost încălcată Legea nr. 10/2001, lege care a reprezentat temeiul de drept al restituirii, întrucât aceasta reglementează numai situaţia imobilelor preluate abuziv.
Se mai arată că preluarea abuzivă a imobilului a fost statuată de două hotărâri judecătoreşti depuse în copie la dosar; totodată, rezultă din nerespectarea Decretului nr. 524/1955, precum şi chiar din preambulul Dispoziţiei contestate unde sunt reţinute acte normative ce reglementează numai preluării abuzive ale statului, dispoziţia fiind, din acest punct de vedere contradictorie.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, aşa cum rezultă din art. 2 alin. (1), cuprinde atât imobilele preluate cu titlu valabil, cât şi cele preluate fără titlu valabil, precum şi imobilele preluate fără temei legal.
În consecinţă, împrejurarea că imobilul să fi fost preluat abuziv nu reprezintă o condiţie de aplicare a Legii nr. 10/2001, care ar fi fost încălcată, aşa cum susţin recurenţii.
Decizia recurată nu contravine, deci, dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, fie că imobilul a fost preluat fără titlu, aşa cum se afirmă în acţiunea introductivă de instanţă, fie că a fost preluat abuziv (adică fără temei legal) aşa cum se susţine în recurs.
Pe de altă parte, după cum se reţine în însăşi motivarea recursului, inexistenţa unui titlu valabil al statului cu privire la preluarea imobilului în litigiu a fost reţinută deja prin sentinţa civilă nr. 7098 din 3 mai 2000 a Judecătoriei Iaşi prin care s-a admis acţiunea reclamanţilor şi imobilul-construcţie în cauză le-a fost lăsat în deplină proprietate şi posesie.
În ceea ce priveşte radierea garajului din schiţa anexă la Dispoziţia de restituire, s-a reţinut în mod corect că pretenţia reclamanţilor nu are influenţă asupra dreptului de proprietate stabilit în favoarea lor, iar schiţa imobilului restituit trebuie să reflecte situaţia reală, inclusiv construcţia existentă la momentul restituirii, în speţă garajul.
Faţă de cele reţinute, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii M.E., D.A., D.G.M., B.N. şi M.C.T., continuat prin M.T. şi D.A.M. împotriva deciziei civile nr. 19 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2815/2003. Civil. Revendicare legea 10/2001.... | CSJ. Decizia nr. 415/2003. Civil. REVENDICARE. Recurs → |
|---|
