ICCJ. Decizia nr. 3013/2003. Civil. Revocare contract vânzare cumparare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3013
Dosar nr. 4049/2003
Şedinţa publică din 23 aprilie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 februarie 2001 B.C. a chemat în judecată pe S.F. şi B.C.E. cerând revocarea (desfiinţarea) contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 710 din 25 martie 2000, prin care pârâţii au înstrăinat imobilul situat în municipiul Craiova, în prejudiciul dreptului său de creanţă, de 76.728.791 lei, stabilit prin Decizia civilă nr. 2933/2000 a Curţii de Apel Bucureşti.
Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 17316 din 3 septembrie 2001, a respins, ca nefondată,, acţiunea.
Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 397 din 7 martie 2002, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 2480 din 18 septembrie 2002, a admis recursul reclamantului şi a reformat hotărârile atacate în sensul că a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că actul juridic din litigiu a fost încheiat în frauda reclamantului cu complicitatea terţului dobânditor al bunului, întrucât debitoarea S.F. (pârâtă în proces), prin actul juridic atacat a devenit insolvabilă.
La data de 23 iulie 2003, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestei din urmă decizii cerând să fie reformată deoarece a fost dată cu încălcarea esenţială a legii, ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond. Respectiv, instanţa de recurs a violat dispoziţiile art. 975 C. civ., de vreme ce a admis acţiunea fără dovada prejudiciului produs prin crearea stării de insolvabilitate a debitoarei. Dimpotrivă, în patrimoniul acesteia există suficiente bunuri urmăribile, situaţie care impune păstrarea soluţiei respingerii acţiunii, pronunţată de instanţele de fond.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 975 C. civ., creditorii pot, în numele lor personal, să atace actele viclene, făcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor.
Rezultă că dovada ca actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu (eventus damni), prin naşterea sau mărirea stării de insolvabilitate a debitorului este esenţială pentru intentarea acţiunii revocatorii (pauliene).
Or, în speţă, debitoarea este solvabilă, iar în cursul judecăţii a efectuat plata creanţei datorate, ceea ce, în temeiul art. 1091 C. civ., impune respingerea acţiunii.
Aşa fiind, urmează a fi admis recursul în anulare şi reformată Decizia atacată, în sensul păstrării soluţiei de respingere a acţiunii, pronunţată de către instanţele de fond.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., reclamantul datorează suma de 3.348.000 lei cheltuieli de judecată ocazionate de judecata recursului în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 4090 din 18 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată în sensul că respinge recursul declarat de reclamantul B.C. împotriva deciziei nr. 397 din 7 martie 2002 a Tribunalului Dolj, secţia civilă.
Obligă pe reclamantul B.C. să plătească pârâtelor B.C.E. şi S.F. suma de 3.348.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 aprilie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2326/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3014/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
