ICCJ. Decizia nr. 3382/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3382
Dosar nr. 6578/2003
Şedinţa publică din 6 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului:
B.E. a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să oblige Primăria comunei Izvoarele la plata sporului de vechime, a sporului de periclitate de 15% precum şi a sporului de conducere de 25% aferente salariului de bază, începând cu data de 1 iulie 2002.
Tribunalul Prahova, secţia civilă, prin sentinţa 941 din 16 septembrie 2003, a admis acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată, reţinând că aceasta, în calitate de bibliotecar este îndreptăţită în temeiul art. 70 din Legea nr. 334/2002 să primească un spor de periclitate de 15% din salariul de bază şi întrucât funcţia de bibliotecar este asimilată funcţiei de şef de birou, reclamanta mai beneficiază şi de sporul de conducere. La aceste sporuri se mai adaugă şi sporul de vechime în muncă reglementat de HG nr. 250/1992.
Instanţa a înlăturat apărarea primăriei care a motivat neacordarea sporurilor prin lipsa fondurilor, întrucât primăria avea obligaţia de a le solicita.
Împotriva sentinţei a declarat recurs Primăria comunei Izvoarele admis în principiu în şedinţa din camera de consiliu de la 25 martie 2004.
În motivarea recursului, Primăria comunei Izvoarele susţine că statul de funcţiuni - bibliotecari, aprobat de consiliul local şi valabil de la 1 ianuarie 2002 până la 1 octombrie 2002 nu cuprinde sporul de conducere de 25% şi acela pentru condiţii periculoase de 15%. Nici statul de funcţiuni aprobat pentru anul 2003 nu cuprinde aceste sporuri, din lipsa de fonduri, ci numai, acela de vechime.
De asemeni se susţine, că întrucât Consiliul local aprobă bugetul local şi statul de funcţiuni, care nu inserează sporurile de salariu ce se cuvin petiţionarei, acţiunea trebuie îndreptată împotriva Consiliului local.
Primăria a contestat dreptul petiţionarei de a primi sporul de conducere, deoarece în accepţiunea Legii nr. 334/2003 aceasta presupune existenţa a cel puţin trei salariaţi în subordine, ceea ce nu este cazul petiţionarei. Mai mult, cuantumul acestui spor nu este de 25% cât a pretins petiţionara ci de 15%.
Recursul de faţă este nefondat.
Prin acţiune, B.E., bibliotecar, a solicitat în contradictoriu cu Primăria Izvoarele să i se acorde sporul de vechime în muncă, sporul de periclitate de 15% şi sporul de conducere de 25%, urmare asimilării pe care Legea nr. 334/2002 o face între funcţia de bibliotecar, cu aceea de şef birou.
Potrivit art. 155 şi art. 157 alin. (2) C. muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri, iar sistemul de salarizare a personalului din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau în majoritate de la bugetul de stat şi bugetele locale se stabileşte prin lege, cu consultarea organelor sindicale reprezentative.
Petiţionara, beneficiază în afara sporului de vechime prevăzut de HG nr. 250/1992 pentru persoanele ce îşi desfăşoară activitatea în unităţile bugetare şi de un spor de 15% din salariul de bază, pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 334 din 18 iunie 2002, care se acordă personalului din biblioteci, din depozitele de carte, personalului care lucrează în laboratoarele de restaurare şi conservare a cărţii ori care asigură serviciile de împrumut la domiciliu, în spitale şi în azile de bătrâni.
Evident că, petiţionara fiind singura bibliotecară a comunei nu numai că lucrează în depozitul de carte, dar asigură şi serviciul de împrumut la domiciliu, astfel că acesteia îi sunt aplicabile sporurile prevăzute de art. 51 din Legea nr. 334/2002.
Mai mult, B.E., îndeplineşte şi atribuţiile de bibliotecar responsabil, biblioteca comunei fiind fără personalitate juridică. Această funcţie este asimilată, necondiţionat de alte elemente, aceleia de şef serviciu sau şef birou, astfel că petiţionara este îndreptăţită în temeiul art. 52 lit. b) din Legea nr. 334/2002 şi la acordarea indemnizaţiei de conducere.
OUG nr. 121 din 25 decembrie 2002 invocată de Primăria comunei Izvoarele în motivarea recursului, în sprijinul afirmaţiei potrivit căreia acordarea sporului de conducere presupune existenţa în subordine a cel puţin 3 salariaţi, condiţie pe care petiţionara nu o îndeplineşte, nu este incidentă în cauză, deoarece susmenţionata ordonanţă, modificată prin Legea nr. 416/2001 are un alt obiect de reglementare, venitul minim garantat.
Sporul de conducere pentru şef de birou, cum este asimilat postul de bibliotecar de la comună, este reglementat de OUG nr. 191/2002 privind criteriile de salarizare în sistemul bugetar. Conform OUG nr. 24/2000 anexa IV capitolul privind aparatul propriu al consiliilor locale şi al instituţiilor din subordinea acestora, indemnizaţia de conducere ca „şef birou", funcţie cu care este asimilară aceea de bibliotecar responsabil deţinută de petiţionară, este de 25% din salariul de bază. Aşa fiind, afirmaţia primăriei recurente, potrivit căreia sporul pentru funcţia de şef birou este doar de 15% şi nu de 25% nu-şi găseşte un suport legal.
Apărarea pe care primăria şi-a făcut-o de-a lungul întregului proces, inclusiv în motivele de recurs, în sensul că aprobarea statului de funcţiuni şi a bugetului local fiind făcută de consiliul local, nu au fost prevăzute resursele băneşti necesare acordării sporurilor solicitate de petiţionară, este neîntemeiată, urmând a fi înlăturată.
Potrivit art. 38 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, Consiliul local aprobă la propunerea primarului şi în condiţiile legii organigrama, statul de funcţiuni, numărul de personal şi regulamentul de funcţionare al aparatului propriu de specialitate al instituţiilor şi serviciilor publice, precum şi al regiilor autonome de interes local, statul de funcţii întocmit conform posturilor prevăzute în organigrama de personal şi conform legii speciale privind salarizarea, pe fiecare categorie de personal.
În cazul petiţionarei legea specială, incidentă fiind imperativă sub aspectul cuantumului salariului, ea trebuia aplicată întocmai, ordonatorul de credite având doar sarcina de a fundamenta bugetul local cu sumele necesare salarizării din legea specială, aplicabilă petiţionarei.
Aşa cum rezultă din hotărârea 28 bis/2002 a Consiliului local de aprobare a statului de funcţiuni, făcut la propunerea primarului, acesta încorporează nu numai salariul dar şi sporurile de care petiţionara beneficiază în temeiul Legii nr. 334/2002 cap. V art. 52 lit. b) şi HG nr. 250/1992.
Hotărârea 28 bis/2002 a consiliului local nu a fost revocată, astfel că nu se poate pune în discuţie responsabilitatea consiliului local şi deci legitimarea procesuală pasivă a acestuia.
Primarul comunei, în calitate de autoritate executivă nu avea decât să aducă la îndeplinire plata salariului cu toate sporurile şi indemnizaţiile prevăzute de Legea nr. 334/2002.
Drepturile salariale, fac parte dintr-un capital distinct din bugetul local şi anume „cheltuielile de personal". Acestea beneficiază de prioritate în bugetul local conform statelor de funcţii întocmite conform legii la propunerea de buget local, care trebuie temeinic fundamentată de primar, care poartă şi responsabilitatea defectuozităţii propunerii făcute.
Privit din această perspectivă a mecanismului alcătuirii bugetului local şi în considerarea priorităţii acordată de art. 156 C. muncii, drepturilor salariale (salariul de bază, indemnizaţii, sporuri), care trebuiesc plătite înaintea oricăror obligaţii băneşti, este neîndoios că aspectele de ordin administrativ sau financiar, ori disfuncţionalităţile acestora, nu pot afecta existenţa sau cuantumul drepturilor salariale stabilite imperativ de lege.
Ca urmare, petiţionara este îndreptăţită la încasarea salariului de bază şi a tuturor sporurilor şi indemnizaţiilor ce i-au fost recunoscute de Legea 334/2002, rămânând fără relevanţă în ceea ce o priveşte, aspectele de disfuncţionalitate, de ordin administrativ şi financiar invocate de primar. Ele pot cel mult pune în discuţie responsabilitatea disciplinară ori de altă natură a celor culpabili de fundamentarea bugetului local sau a statului de funcţiuni.
Pentru aceste considerente, nici unul din motivele invocate de Primăria Izvoarele nu sunt întemeiate, recursul de faţă urmând a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria comunei Izvoarele împotriva sentinţei civile nr. 941 din 16 septembrie 2003 a Tribunalului Prahova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 338/2003. Civil. Ordonanta presedentiala.... | ICCJ. Decizia nr. 338/2003. Civil. încheiere - suspendare... → |
|---|
