ICCJ. Decizia nr. 355/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 355.
Dosar nr. 3010/2003
Şedinţa publică din 12 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la 18 ianuarie 2002, reclamantele S.G., M.E. şi J.P.A. au chemat în judecată pârâta Primăria Municipiului Miercurea-Ciuc, solicitând a se dispune desfiinţarea dispoziţiei nr. 759 din 21 ianuarie 2001 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la restituirea în natură a suprafeţei de 11.229,53 mp. teren înscris în cf nr.1870 Şumuleu.
Terenul, se arată în motivarea cererii, a aparţinut autorilor reclamantelor şi a fost apoi expropriat prin Decretul nr. 286/1970, pârâta având obligaţia restituirii terenului în temeiul Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 1363 din 2 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Harghita, s-a respins acţiunea reclamantelor.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut că potrivit raportului de expertiză efectuat terenul este folosit în parte de S.C. Drumuri şi Poduri SA (6.788 mp) şi de Fundaţia C. (2700 mp), acesteia din urmă pârâta i-a concesionat terenul.
Reclamantele sunt îndreptăţite să obţină măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, dar notificarea trebuia trimisă prin executorul judecătoresc şi nu numai pârâtei, ci şi societăţii comerciale care deţine o parte a terenului, precum şi fundaţiei sus-menţionate. Fără parcurgerea procedurii administrative prealabile, cauza nu se poate soluţiona, iar argumentul invocat de pârâtă pentru respingerea cererii, acela că, sunt incidente prevederile Legii nr. 18/1991, nu poate fi acceptat.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantele.
Prin Decizia civilă nr. 19/A din 7 martie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins apelul declarat de reclamante, argumentând că ele au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 şi pentru suprafaţa de 1,12 ha care formează obiectul litigiului, li s-a validat o suprafaţă de 2,53 ha pentru care au şi fost puse în posesie, aşadar nu sunt incidente prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantele au atacat cu recurs Decizia pronunţată în apel.
În motivarea recursului se arată că instanţele au reţinut corect faptul că terenul a aparţinut antecesorilor reclamantelor, cu care s-au înscris în C.A.P. Topliţa, apoi terenul a fost expropriat şi trecut în administrarea primăriei, fiind fără relevanţă că în prezent terenul este concesionat unei fundaţii, iar o parte este folosit fără drept de S.C. Drumuri şi Poduri SA, întrucât prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a stabilit că dreptul de proprietate aparţine primăriei, probă care nu s-a administrat în cauză, deşi a fost solicitată de recurente aşadar primăria trebuia obligată la restituirea terenului.
Se cere admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, administrarea probei evocate şi pe fond, admiterea acţiunii.
Recursul reclamantelor este întemeiat în sensul şi pentru motivele care se vor expune.
În instanţa de fond şi în apel, părţile au făcut referire la litigiul purtat între intimata pârâtă şi S.C. Drumuri şi Poduri având ca obiect natura dreptului şi titularul acestuia privitor la terenul de 6788 mp, întinderea fiind determinată prin expertiză, teren aflat în folosinţa societăţii comerciale menţionate, asupra căruia statul român figurează ca proprietar tabular.
Stabilirea aspectului relevat prezintă importanţă în determinarea unităţii deţinătoare a imobilului în înţelesul Legii nr. 10/2001, pentru parcurgerea fazei procedurii administrative şi apoi a soluţionării litigiului în instanţă.
De asemenea, se impune verificarea apărării formulate de intimata pârâtă, care în dispoziţia nr. 799/2001 a invocat, ca motiv de respingere a cererii recurentelor de restituire a terenului, împrejurarea că pretenţia lor cade sub incidenţa Legii nr. 18/1991.
Astfel se va determina suprafaţa de teren cerută şi obţinută de recurente în baza Legii nr. 18/1991, identificarea ei, eventual printr-o expertiză de specialitate, dacă nu se suprapune cu obiectul litigiului de faţă, cu precizarea că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/1991 şi a normei metodologice nr. 8-1, restituirea în natură a terenurilor aflate în intravilan intră, cu caracter de complinire, sub incidenţa Legii nr. 10/2001 dacă terenul respectiv este disponibil, adică nu este ocupat de construcţii ale terţilor şi pe teren nu au fost puse legal în posesie persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor anterioare.
Cu realizarea acestor cerinţe, recurenţii sunt în drept să obţină măsuri reparatorii, iar pentru verificarea lor, precum şi identificarea unităţii deţinătoare a terenului în sensul Legii nr. 10/2001, se va admite recursul şi se va casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele S.G., M.E. şi J.P.A. împotriva deciziei nr. 19 A din 17 martie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 356/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3480/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
