ICCJ. Decizia nr. 364/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 364.
Dosar nr. 2826/2003
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 14 noiembrie 2002, reclamanţii B.T.Ş. şi B.O.M., în calitate de moştenitori ai lui B.C.G., căruia, potrivit Decretului nr. 24/1989 şi deciziei de punere în executare nr. 274/1990 a Consiliului Judeţean Vâlcea, i-a fost preluat din proprietate terenul în suprafaţă de 3,16 ha în vederea efectuării lucrărilor hidroenergetice necesare Centralei Hidroenergetice CHE Cornetu, au chemat în judecată pe pârâta SC Hidroelectrica SA Bucureşti, sucursala Hidrocentrale Rîmnicu Vâlcea, pentru a fi obligată să dea curs notificării trimise de ei cu nr. 304 din 1 noiembrie 2001 în sensul de a li se face o ofertă de restituire prin echivalent pentru terenul menţionat. Au mai solicitat, faţă de refuzul pârâtei de a emite o decizie în sensul cerut prin notificare, obligarea acesteia şi la daune cominatorii de 100.000 lei pe zi de întârziere în executarea hotărârii ce va fi pronunţată de instanţă.
Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, prin sentinţa nr. 49 din 4 februarie 2002, a admis, în parte, acţiunea şi a obligat pe pârâta SC Hidroelectrica SA Bucureşti, sucursala Hidrocentrale Sibiu, introdusă în cauză în locul pârâtei care a dovedit că, în urma reorganizării judiciare intervenite pe baza Hotărârii nr. 71/2002 a Consiliului de Administraţie, în prezent aceasta administrează amenajările hidroelectrice de la CHE Cornetu în amonte, să emită dispoziţie sau decizie motivată cu ofertă de restituire prin echivalent conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Prin aceeaşi sentinţă, au fost respinse: acţiunea faţă de pârâta SC Hidroelectrica SA Bucureşti, sucursala Hidrocentrale Rîmnicu Vâlcea pentru lipsa calităţii procesuale pasive, şi capătul de cerere privind daunele cominatorii întrucât notificarea, actele anexă privind dreptul de proprietate şi reorganizarea intervenită au fost comunicate SC Hidroelectrica SA Bucureşti, sucursala Hidrocentrale Sibiu după declanşarea litigiului.
Sentinţa a fost apelată de către pârâta SC Hidroelectrica SA Bucureşti, sucursala Hidrocentrale Sibiu.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 42/A din 1 aprilie 2003, a admis apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa tribunalului în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea sentinţei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă:
- că notificarea reclamanţilor şi actele anexă au fost trimise de către SC Hidroelectrica SA Bucureşti, sucursala Hidrocentrale Râmnicu Vâlcea, sucursalei Hidrocentrale Sibiu la 7 august 2002, cu adresa nr. 10040.
- că, întrucât pârâta deţinătoare a imobilului în litigiu, analizând notificarea şi actele primite, a emis Decizia nr. 92 din 13 martie 2003 prin care a respins cererea petenţilor pentru nedovedirea dreptului de proprietate asupra terenului pretins moştenit de la autor, pretenţia reclamanţilor de a li se comunica oferta de restituire prin echivalent a rămas fără obiect.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanţii B.T.Ş. şi B.O.M., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Trei sunt motivele de recurs invocate, recurenţii-reclamanţi susţinând:
- prin primul motiv, că Decizia atacată a fost pronunţată la primul termen de judecată cu încălcarea dreptului de apărare, în condiţiile în care ei au cerut acordarea unui termen de judecată pentru a-şi pregăti apărarea sau amânarea pronunţării soluţiei, în raport de actul nou depus la dosar, Decizia nr. 92/2003 emisă de pârâtă, ca răspuns negativ la notificare;
- prin motivul al doilea, că, în mod greşit Decizia atacată a fost pronunţată în contradictoriu şi cu SC Hidroelectrica SA Rîmnicu Vâlcea de vreme ce unitatea deţinătoare deci parte cu poziţie, calitate procesuală pasivă în cauză s-a dovedit a fi numai SCHidroelectrica SA Sibiu.
- prin motivul al treilea, că, în mod greşit, prin admiterea apelului pârâtei, a fost schimbată sentinţa tribunalului în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect de vreme ce, prin Decizia nr. 92 din 13 martie 2003, unitatea deţinătoare nu le-a făcut ofertă de restituire a imobilului prin echivalent, aşa cum au solicitat prin notificare şi cum instanţa de fond a dispus.
Pentru motivele redate mai sus, recurenţii-reclamanţi solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului pârâtei şi confirmării sentinţei tribunalului.
Recursul este întemeiat.
În faza de apel a cauzei, pentru primul termen de judecată din 1 aprilie 2003, pârâta, în calitate de apelantă, a depus la dosar Decizia nr. 92 din 13 martie 2003 prin care a respins notificarea reclamanţilor pe considerentul că aceştia nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu.
Depunerea la dosar a actului menţionat obliga instanţa dacă nu să amâne judecata, cel puţin să amâne pronunţarea deciziei pentru a da posibilitate reclamanţilor să ia cunoştinţă de cuprinsul respectivului act şi să-şi pregătească apărarea şi în raport de acesta.
Pricina a fost judecată, aşadar, la primul termen fixat cu încălcarea dreptului reclamanţilor de a se apăra.
Analizând Decizia atacată prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, se constată că este greşită.
Instanţele au stabilit corect că unitatea deţinătoare a imobilului din litigiu în sensul pct. 20 alin. (1) şi (3), art. 21 din Legea nr. 10/2001 este SC Hidroelectrice SA, sucursala Sibiu.
Potrivit textelor de lege menţionate, unitatea deţinătoare trebuie să dea curs notificărilor primite prin emiterea unei decizii.
Atât în dosarul de fond cât şi în cel de apel pârâta nu a contestat că terenul din litigiu, obiect al notificării nr. 304 din 1 noiembrie 2001, a trecut la stat, prin deciziile nr. 168/1989 şi nr. 274/1990 emise de Consiliul Judeţean Vâlcea de punere în aplicare a Decretului nr. 24/1989, pentru executarea lucrărilor hidroenergetice necesare Centralei hidroenergetice CHE Cornetu şi că, pentru aceasta, reclamanţii, trebuie să primească o ofertă de restituire prin echivalent.
De altfel, pârâta iniţial chemată în judecată SC Hidroelectrica SA Rîmnicu Vîlcea, prin adresa nr. 956 din 25 ianuarie 2002, a comunicat reclamanţilor că au deţinut terenul din litigiu dar că, întrucât restituirea acestuia în natură nu este posibilă, pentru despăgubiri, ei se pot adresa Prefecturii Judeţului Vâlcea.
Notificarea şi actele anexe au intrat în posesia unităţii deţinătoare (pârâta din speţă).
În raport de actele invocate de reclamanţi şi de poziţia iniţial adoptată de pârâtă, se impunea emiterea unei decizii care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent aşa cum a dispus tribunalul.
Or, pârâta SC Hidroelectrica SA, sucursala Sibiu, a emis Decizia nr. 92 din 13 martie 2003 de respingere a notificării, cu motivarea că reclamanţii nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
Prin emiterea deciziei menţionate nu înseamnă că pârâta unitate deţinătoare şi-a îndeplinit obligaţia de a face în sensul art. 1077 C. civ., aşa cum a reţinut instanţa de apel, care, admiţând apelul pârâtei, a modificat sentinţa în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.
În raport de dovezile din dosar, apare corectă sentinţa tribunalului prin care pârâta a fost obligată să emită dispoziţie sau decizie motivată, cu ofertă de restituire prin echivalent, conform dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, recursul declarat de reclamanţi, fiind întemeiat, urmează să fie admis, modificând Decizia instanţei de apel în sensul respingerii apelului pârâtei şi confirmării sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către reclamanţii B.T.Ş. şi B.O.M. împotriva deciziei nr. 42/A din 1 aprilie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, pe care o modifică în sensul că respinge, ca nefondat, apelul formulat de către pârâta SC Hidroelectrica SA Sibiu sentinţei civile nr. 49 din 4 februarie 2003 a Tribunalului Vîlcea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 3647/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 355/2003. Civil. Daune materiale. Recurs → |
---|