ICCJ. Decizia nr. 3996/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3996
Dosar nr. 4037/2003
Şedinţa publică din 26 mai 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 281 din 30 mai 2002, Tribunalul Sibiu a admis acţiunea formulată de reclamantul P.I.I. împotriva Ministerului Apărării Naţionale precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârât împotriva Ministerului Finanţelor Publice, pârâtul fiind obligat să-i plătească reclamantului suma de 122.011.568 lei reprezentând valoarea actualizată la 31 mai 2002 a drepturilor băneşti neacordate la data pensionării, ce urmează a se actualiza, la data plăţii efective.
Chematul în garanţie a fost obligat să-i plătească pârâtului aceeaşi sumă de bani, actualizată până la achitarea efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantului i se cuvenea, la data pensionării ajutoarele prevăzute de art. 31 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 138/1999, neimpozitate.
Recursurile declarate de pârât şi chematul în garanţie împotriva sentinţei tribunalului au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia civilă nr. 2319 din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, ajutoarele prevăzute în art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 fiind stabilite în raport de solda lunară brută, şi nu netă, iar conform cu art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozitul pe venit.
Recursul în anulare este fondat, pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999, la trecerea în rezervă, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută dar acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 şi HG nr. 1066/1999, care, deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi, prin urmare, sunt supuse impozitării în conformitate cu prevederile OG nr. 73/1999.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, aprobate prin HG nr. 1066/1999, care, referindu-se la art. 5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută în acest text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială, cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac stagiul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare, fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută sunt supuse impozitării ca orice venit brut.
În consecinţă, recursul în anulare urmează a fi admis, potrivit dispoziţiilor art. 3303 alin. (1) şi art. 314 C. proc. civ., a fi casate ambele hotărâri şi a fi respinsă acţiunea, precum şi cererea de chemare în garanţie
Conform art. 4042 C. proc. civ. urmează a se admite şi cererea Ministerului Apărării Naţionale, formulată la 27 noiembrie 2003 privind restabilirea situaţiei anterioare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 2319 din 21 octombrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia, precum şi sentinţa civilă nr. 281 din 30 mai 2002 a Tribunalului Sibiu şi respinge acţiunea reclamantului P.I.I., precum şi cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Conform art. 4042 C. proc. civ. dispune restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor desfiinţate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2003. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 4367/2003. Civil. Revendicare - Legea... → |
|---|
