ICCJ. Decizia nr. 5009/2003. Civil. L 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5009
Dosar nr. 1895/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prindispoziţia nr. 962 din 28 august 2002 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de Primarul municipiului Timişoara, s-a respins cererea formulată de R.U. şi R.V., domiciliaţi în Austria, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, înscris în CF ind.27724 sub nr.top16240/I Timişoara, CF col.27723 Timişoara. Prin aceeaşi dispoziţie, dosarul privind imobilul arătat, a fost înaintat spre soluţionare Prefecturii judeţului Timiş, cu precizarea că valoarea estimativă a imobilului precizată de solicitanţi este de 160.000 U.S.D.
În motivarea dispoziţiei s-a arătat că imobilul revendicat a trecut în proprietatea Statului prin Decizia nr. 1155/1989 emisă în baza Decretului nr. 223/1974, iar apoi bunul a fost vândut, conform Legii nr. 112/1995, numiţilor R.I. şi R.G.A.
La data de 30 septembrie 2002 R.U. şi R.V. au atacat în justiţie dispoziţia nr. 962 din 28 august 2002 emisă de Primarulmunicipiului Timişoara, solicitând anularea acesteia şi suspendarea procedurii administrative privind restituirea în natură a imobilului conform art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că, în conformitate cu art. 46 alin. (2) şi art. 48 din Legea nr. 10/2001, au atacat la Judecătoria Timişoara cu acţiune în nulitate absolută actul de înstrăinare a imobilului către cumpărătorii R.I. şi R.G.A. şi au solicitat Primăriei Timişoara, în aceeaşi zi, cu notificarea nr. 752 din 13 august 2002, suspendarea procedurii de restituire.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1107/P.I. din 20 noiembrie 2002, a admis contestaţia formulată de R.U. şi R.V., a anulat dispoziţia atacată şi a suspendat procedura administrativă de restituire în natură a apartamentului nr. 1 din Timişoara,până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii de drept comun având ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare privind acelaşi imobil.
Apelul formulat împotriva acestei sentinţe de pârâta Primăria municipiului Timişoara a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 26 din 5 martie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a confirmat sentinţa tribunalului, în termen legal au declarat recurs pârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara care au susţinut că hotărârile sunt nelegale deoarece reclamanţii nu au făcut dovada înregistrării cererii prin care au încunoştiinţat comisia asupra existenţei procesului având ca obiect nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului. Notificarea înaintată de reclamanţi poartă data de înregistrare din 13 august 2002 la executorul judecătoresc, or, referatul comisiei a fost întocmit la 19 august 202, fără a exista vreo dovadă că s-a solicitat suspendarea procedurii în temeiul art. 47 alin. (2) dinLegea nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
La data de 13 august 2002 reclamanţii R.U. şi R.V. au chemat în judecată, la Judecătoria Timişoara, pe pârâţii Primăria Timişoara, R.I. şi R.G. pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10144 din 11 noiembrie 1996 privind apartamentul nr. 1 al imobilului dinTimişoara, precum şi pentru radierea dreptului de proprietate al pârâţilor-cumpărători.
Cu notificarea nr. 762 din 13 august 2002 a executorilor judecătoreşti, reclamanţii au înştiinţat Primăria Timişoara că au promovat la Judecătoria Timişoara acţiune în nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 10.144 din 11 noiembrie 1996 şi au solicitat primăriei, în temeiul dispoziţiilor art. 47 alin. (2) şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, suspendarea procedurii de restituire cu privire la imobilul litigios.
În loc să se conformeze cererii de suspendare a procedurii administrative, prin referatul din 19 august 2002 Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Primăria Municipiului Timişoara a propus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, soluţie adoptată de primar prin dispoziţia din 28 august 2003 contestată în prezentul litigiu.
De altfel, din conţinutul întâmpinării depusă de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timişoara la dosar de fond, rezultă că acesta nu contestăprimirea notificării prin care s-a solicitat suspendarea procedurii administrative, solicitare pe care însă o consideră neîntemeiată cât timp reclamanţii „au optat în mod expres pentru una dintre variantele pe care legea le prevede conform principiului electa una via ..." .
Potrivit art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul acţiunilor formulate potrivit art. 46 şiart. 68, procedura de restituire începută în temeiul prezentei legi este suspendată până la soluţionarea acelor acţiuni, prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. Persoana îndreptăţită va înştiinţa de îndată persoana notificată, potrivit art. 21 alin. (1).
Textul citat a introdus în legislaţia noastră un nou caz de suspendare de drept (ipso jure) a procedurii administrativ-jurisdicţionale declanşate în temeiul Legii nr. 10/2001, cât timp se dovedeşte promovarea uneia dintre acţiunile la care se referă art. 46 şi art. 48 din lege şi cât timp persoana îndreptăţită a înştiinţat persoana notificată de existenţa chestiunii prejudiciale survenite, în speţă, a acţiunii în nulitatea absolută a actului de înstrăinare a imobilului revendicat.
Fiind întrunite condiţiunile suspendării procedurii administrativ-jurisdicţionale, aceasta a operat de drept, fiind fără relevanţă susţinerea (apărarea) recurenţilor-pârâţi în sensul că persoanele îndreptăţite au optat în mod expres pentru una sau pentru mai multe forme de reparaţiune prevăzute de lege.
Faţă de cele ce preced, se constată că în mod legal tribunalul a anulat dispoziţia primarului şi a dispus suspendarea procedurii administrative începută în baza Legii nr. 10/2001 până la soluţionarea prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de către instanţa de drept comun a chestiunii prejudiciale privind nulitatea absolută a actului de înstrăinare a nemişcătorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 26 din 5 martie 2003 aCurţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5202/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 246/2003. Civil. Revizuire → |
|---|
