ICCJ. Decizia nr. 4120/2003. Civil. Stabilire paternitate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4120
Dosar nr. 5125/2003
Şedinţa publică din 31 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 martie 2002, D.M. a chemat în judecată pe I.A. şi I.S., în calitate de moştenitori, pentru ca autorul lor, I.G., decedat la data de 3 martie 2002, să fie declarat tatăl copilului D.G.I., născut la data de 20 iulie 2001 şi să se încuviinţeze ca minorul să-i poarte numele. Totodată a cerut obligarea pârâţilor la plata unei pensii de întreţinere.
Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8138 din 28 noiembrie 2002, a admis în parte acţiunea şi a stabilit că defunctul este tatăl minorului. A încuviinţat ca minorul să poarte numele tatălui său (al defunctului) şi a respins capătul de cerere referitor la pensia de întreţinere.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 393 din 18 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul pârâţilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia nr. 1791 din 26 august 2002, a admis recursul pârâţilor şi a casat în întregime Decizia din apel, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs.
Recursul reclamantei este inadmisibil.
Potrivit art. 299 C. proc. civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului
Din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că pot forma obiectul recursului numai hotărârile definitive, nu şi hotărârile irevocabile.
Or, în speţă, hotărârea atacată fiind dată în recurs, este, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă, ca atare, de un nou recurs.
Faptul că, în dezbaterea excepţiei de inadmisibilitate a recursului, reclamanta recurentă a declarat că înţelege să transforme cererea de recurs în contestaţie în anulare, nu poate anihila efectul peremptoriu al excepţiei. Mai întâi legea nu prevede posibilitatea transformării căilor de atac, iar dispoziţiile art. 132 C. proc. civ., sunt aplicabile numai acţiunilor introductive de instanţă. Apoi, recursul este o cale de atac de reformare care se soluţionează de o instanţă superioară celei care a pronunţat hotărârea recurată. În schimb, contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare care se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea atacată (şi nu instanţei de reformare).
Aşa fiind, se impune respingerea recursului, ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta D.M. împotriva deciziei nr. 1791 din 26 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 417/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 4126/2003. Civil. încheiere (îndreptare... → |
|---|
