ICCJ. Decizia nr. 4126/2003. Civil. încheiere (îndreptare eroare materiala). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4126
Dosar nr. 1862/2003
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la 31 ianuarie 2003 T.M.O., în calitate de expert în dosarul 2059/2002 al Curţii de Apel Craiova, a solicitat rectificarea încheierii de şedinţă pronunţată de această instanţă la 19 iunie 2002 în sensul de a se dispune să i se achite onorariu cuvenit de 2.000.000 lei de către Biroul local de expertize juridice Dolj.
Curtea de Apel Craiova prin încheierea din 20 februarie 2003 pronunţată în dosarul nr. 2059/2002 a respins cererea.
Pentru această soluţie Curtea a reţinut că în dosar s-a fixat obligaţia plăţii onorariilor de expert, obligaţie de care s-a achitat numai S.C. T. S.A., sucursala T. Rovinari, expertul având posibilitatea unei acţiuni separate împotriva părţii ce nu şi-a onorat obligaţia de plată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul invocând împrejurarea că instanţa avea obligativitatea să verifice achitarea onorariului de către părţi – existând posibilitatea dării în debit. Ca urmare s-a solicitat obligarea pârâtului O.I. la plata onorariului către petent.
Recursul este neîntemeiat urmând a se respinge pentru considerentele ce urmează.
În primul rând este de remarcat că recursul nu este structurat potrivit dispoziţiilor art. 3021 şi art. 303 C. proc. civ., prin arătarea motivelor indicate de art. 304 pct. 1-10 care îngăduie exercitarea unei asemenea căi de atac.
Nici motivarea de fapt invocată de recurent nu conduce la constatarea vreunui motiv de recurs prin prisma cercetării permise de art. 306 C. proc. civ.
Instanţa a fixat onorariile de expert potrivit dispoziţiilor luate prin încheierea din 10 aprilie 2002, când s-a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză. Cât priveşte pârâtul O.N.I., instanţa i-a pus în vedere, prin încheierea din 22 mai 2002, să achite onorariul de expertiză de 2.000.000 lei.
Ca urmare în mod corect instanţa a constatat că obligarea pârâtului la plata onorariului de expertiză a fost dispusă fiind aşadar de prisos o dispoziţie într-o materie deja soluţionată de instanţă.
Neexecutarea obligaţiei de către pârât dă naştere unei executări separate, în modalităţile prevăzute de lege, pornită la cererea creditorului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de T.M.O. împotriva încheierii nr. 2 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. 2059/civ/2002.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4120/2003. Civil. Stabilire paternitate. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4127/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
