ICCJ. Decizia nr. 4144/2003. Civil. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4144
Dosar nr. 5146/2003
Şedinţa publică din 1 iunie 2004
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare formulată de contestatorul C.G. împotriva deciziei civile 710 din 25 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie s-au invocat greşeli materiale săvârşite de instanţa de recurs în soluţionarea acestei căi de atac prin aceea că s-au eludat toate procedurile legale de actualizare a sumei solicitate iniţial în 1995. În acest sens s-a arătat în motivarea contestaţiei că nu s-au avut în vedere datele privind rata inflaţiei comunicate de Buletinul statistic, nici cursul de schimb valutar leu-dolar, liră sterlină, euro, aur sau alte valute. S-a mai arătat că despăgubirile acordate s-au bazat pe calcule făcute de persoane neavizate.
Contestaţia în anulare este neîntemeiată şi ca atare se va respinge pentru următoarele considerente.
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamantul C.G. a solicitat obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor la plata sumei de 150.000.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi daune morale. Reclamantul, pe parcursul judecăţii a solicitat actualizarea sumei pretinse, la cursul de zi al dolarului.
Tribunalul Arad, pe rolul căruia s-a înregistrat cererea venită prin declinare de la Judecătoria Gurahonţ, prin sentinţa civilă nr. 297 din 5 aprilie 1996 a anulat acţiunea ca netimbrată. Tribunalul Arad rejudecând cauza urmare admiterii apelului împotriva primei sentinţe a anulat din nou ca netimbrată acţiunea pronunţând în acest sens sentinţa civilă nr. 140 din 13 mai 1997.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 85 din 25 noiembrie 1997 a desfiinţat această sentinţă şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Tribunalul Arad.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei soluţii, a fost anulat ca nemotivat de Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia acesteia nr. 1628 din 3 aprilie 1998.
Cererea de contestaţie în anulare împotriva acestei decizii a fost respinsă ca nefondată de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 761 din 3 martie 1999.
Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva acestei din urmă decizii, pronunţând în acest sens Decizia nr. 1818 din 19 mai 1001.
În sfârşit Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia civilă nr. 269 din 28 ianuarie 2000 a respins cererea de revizuire a deciziei nr. 1628 din 3 aprilie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie de constatare a nulităţii recursului.
Urmare deciziei nr. 85 din 25 noiembrie 1997 a Curţii de Apel Timişoara, Tribunalul Arad a rejudecat fondul cauzei şi a pronunţat sentinţa civilă nr. 15 din 26 ianuarie 2000 prin respingerea acţiunii ca nefondată.
Soluţia confirmată de Decizia nr. 56 din 12 iulie 2000 a Curţii de Apel Timişoara a fost desfiinţată de Decizia nr. 1042 din 14 februarie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie care a casat cele două hotărâri şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Constituţie şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 138 din 12 octombrie 1998 care a statuat răspunderea statului în toate cazurile de achitare.
Tribunalul Arad, rejudecând cauza în fond după casare prin sentinţa civilă nr. 300 din 12 noiembrie 2001 a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la plata sumei de 200.000.000 lei despăgubiri materiale şi 400.000.000 lei despăgubiri morale.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 69 din 29 aprilie 2002 a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâţi.
Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia nr. 710 din 25 februarie 2003 a respins recursurile pârâţilor ca nefondate.
Cât priveşte recursul reclamantului s-a considerat că acesta este nefondat analizându-se detaliat toate criticile invocate şi care s-au referit la dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ.
Astfel s-a reţinut în raport de:
- pct. 5 - că nu s-a semnalat nici o încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii prev. de art. 105, alin. (2) C. proc. civ..
- pct. 6 - că nu s-a acordat ce nu s-a cerut;
- pct. 7, 8 şi 9 - că instanţele au arătat detaliat şi clar motivele pentru care au pronunţat soluţiile respective şi că actul juridic dedus judecăţii a fost legal şi temeinic interpretat şi în raport de acesta s-a făcut o corectă aplicare a legii;
- pct. 10 - că Buletinul statistic nu reprezintă o dovadă în sensul prevederilor art. 172-218 C. proc. civ. şi acesta nu era legat de stabilirea cuantumului despăgubirilor ci numai de actualizarea acestora;
- pct. 11 - că acest motiv a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Instanţa de recurs a mai reţinut că în mod temeinic s-au stabilit daunele materiale şi morale care au fost acordate reclamantului în soluţionarea cererii sale în raport de probele administrate în cauză. S-a mai reţinut că suma totală acordată este suficientă pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamant şi s-a observat că instanţa de apel a reţinut în mod expres că în raport de dispoziţiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ., creanţa se indexează la zi, în faza executării silite.
Contestaţia în anulare formulată de reclamant împotriva soluţiei de respingere a recursului se întemeiază în drept pe dispoziţiile art. 317-322 C. proc. civ. şi în fapt pe împrejurarea că dintr-o eroare materială sumele acordate nu au fost actualizate prin nici o metodă de reactualizare.
Se constată că acest motiv a fost invocat atât în apel cât şi în recurs şi instanţele nu l-au primit, respingerea fiind amplu motivată atât în apel cât şi în recurs.
Ca urmare se observă că în cauză nu este vorba de o greşeală materială la care instanţa să fi ajuns prin omiterea analizării vreunui motiv de recurs. Din contră, o parte importantă a considerentelor respingerii recursului este dedicată acestui aspect, actualizarea sumelor pretinse.
Pe cale de consecinţă, pentru considerentele arătate se va respinge ca neîntemeiată contestaţia în anulare formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 710/2003 a Curţii Supreme de Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestaţia în anulare formulată de C.G. împotriva deciziei civile nr. 710 din 25 februarie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4701/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4172/2003. Civil. Litigiu asigurari sociale.... → |
|---|
