ICCJ. Decizia nr. 4474/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4474
Dosar nr. 3570/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 iulie 2002 pe rolul Judecătoriei Slobozia, reclamantul S.N. a contestat Decizia nr. 265 din 5 iunie 2002 emisă de Primăria comunei Amara, prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a unei suprafeţe de 900 mp, rămasă neconstruită, fiind solicitată totodată acordarea pentru diferenţa de până la 1685 mp a unei suprafeţe de teren echivalentă şi despăgubiri în sumă de 4000 dolari SUA pentru demolarea abuzivă a casei părinteşti aflată pe terenul în discuţie, situat în Amara.
În susţinerea contestaţiei, reclamantul a depus la dosar actele de proprietate şi copia dispoziţiei atacate, prin care cererea privind terenul a fost respinsă, cu motivarea că fusese reconstituită pe numele unui frate al petentului S.G.I. conform legii fondului funciar, iar cererea privind construcţia demolată a fost respinsă, cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive.
Prin întâmpinare, Primăria Amara a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Slobozia şi pe fond a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 2747 din 10 septembrie 2002 Judecătoria Slobozia şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa, în baza art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a mai depus în copie corespondenţa purtată cu pârâţii după emiterea dispoziţiei nr. 265/2002, prin care i s-au dat lămuriri cu privire la considerentele pentru care notificarea formulată fusese respinsă.
La 24 ianuarie 2003 Tribunalul Ialomiţa a ridicat din oficiu excepţia tardivităţii formulării contestaţiei şi admiţând-o, a respins prin sentinţa civilă nr. 30/2003 contestaţia ca fiind tardiv formulată.
S-a reţinut în motivare că în raport cu data comunicării dispoziţiei primarului, 8 iunie 2002, formularea cererii la 16 iulie 2002 este tardivă conform art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Soluţia a fost menţinută de instanţa ordinară de control judiciar, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care prin Decizia civilă nr. 178 din 15 aprilie 2003 a respins ca nefondat apelul.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamantul, care a invocat nelegalitatea hotărârii, motiv prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esenţă, se susţine că au fost încălcate normele ce reglementează termenele în materie.
Pârâta nu a formulat întâmpinare pentru combaterea recursului.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente.
Dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se impun a fi interpretate sistematic, unele prin altele.
Astfel, alin. (7), invocat de instanţa de fond şi de cea de apel, prevede că dacă oferta este refuzată potrivit alin. (3), persoana îndreptăţită poate ataca în justiţie Decizia prevăzută la alin. (1), în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
La rândul său, alin. (1) se referă la obligaţia persoanei notificate de a răspunde prin decizie motivată în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 23 alin. (1) din lege.
Aşadar, interpretând şi teleologic dispoziţiile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, act normativ reparatoriu, urmează a reţine că depăşirea termenului de 30 zile poate fi sancţionată cu respingerea ca tardivă a contestaţiei numai în măsura în care şi destinatarul notificării a respectat la rândul său, termenul de care era ţinut.
Cum în speţă acest aspect nu a fost verificat, sancţionarea contestatorului, care a depăşit cu câteva zile termenul prevăzut de art. 24 alin. (7), apare ca nefundamentată, contravenind caracterului reparatoriu al legii.
În plus, instanţa a invocat din oficiu, cu mult peste prima zi de înfăţişare, excepţia tardivităţii, fără a intra în cercetarea fondului petiţiei, conform şi apărărilor din întâmpinare.
Pentru considerentele anterior expuse, recursul va fi admis, conform art. 312 C. proc. civ., cu consecinţa casării hotărârilor pronunţate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă, care va trebui să cerceteze fondul pricinii, ţinând seama de toate înscrisurile din dosar, inclusiv de hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a stabilit care sunt moştenitorii fostului proprietar al imobilului în discuţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.N. împotriva deciziei civile 178 din 15 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează această decizie şi sentinţa civilă nr. 30 din 24 ianuarie 2003 a Tribunalului Ialomiţa şi trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 932/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4701/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
