ICCJ. Decizia nr. 4276/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4276
Dosar nr. 5456/2003
Şedinţa publică de la 8 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea sentinţei civile nr. 2160 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă, şi a deciziei civile nr. 1011 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, susţinând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
S-a arătat că nelegal instanţele au considerat că magistraţii fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente.
Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 2160 din 12 decembrie 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 1011 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii D.N., ş.a. şi a obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara să restituie sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar, reactualizate.
Totodată, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., precum şi cererea de chemare în garanţie C.N.A.S.
Instanţele au reţinut în esenţă că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistraţii, în activitate sau pensionari, precum soţul sau soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală şi medicamente astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
Instanţele au considerat nelegal că aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 145/1997.
Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor; art. 4 din acelaşi act normativ prevede că cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România, sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării.
Art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Cum magistraţii nu sunt incluşi în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează decizia civilă nr. 1011 din 21 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 2160 din 12 decembrie 2002 a Tribunalului Hunedoara, secţia civilă.
Respinge acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5160/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4273/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
