ICCJ. Decizia nr. 5162/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5162
Dosar nr. 6117/2003
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În conformitate cu art. 27 F din Legea 92/1992 şi ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data când hotărârile judecătoreşti au devenit irevocabile şi ale art. II alin. (3) din O.U.G. 58/2003, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile 1711 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna şi a deciziei 586 R din 8 mai 2003 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, deoarece acestea au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Prin acţiune A.M., grefier conducător CF la Judecătoria Sf. Gheorghe a acţionat în judecată Tribunalul Covasna, Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., solicitând obligarea pârâţilor să-i restituie sumele încasate cu titlu de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate prin reţinere nelegală pe statul de plată a procentului de 7% din drepturile salariale pe perioada 1 februarie 2000–29 martie 2001 cu aplicarea dobânzii legale conform O.G. 9/2000 pentru fiecare sumă reţinută lunar de la data efectuării plăţii.
La rândul său, C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanţie C.N.A.S.S. pentru a fi obligată să-i restituie 25% din suma pretinsă de reclamantă, invocând totodată excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive, iar pe fondul cauzei a invocat netemeinicia cererii în raport de dispoziţiunile Legii 92/1992 care nu derogă de la Legea 145/1997.
Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă 1711 din 20 decembrie 2002 a respins cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S.S. şi excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Admiţând acţiunea instanţa a obligat pe pârâţi să restituie suma reţinută cu titlul de contribuţie la fondul asigurărilor sociale de sănătate în procent de 7% din salariul reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2000–29 martie 2001, cu dobânda legală calculată conform O.G. 9/2000 defalcat pe fiecare lună, începând cu data reţinerii fiecărei sume şi până la executarea efectivă a hotărârii.
Pentru a respinge excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi a Ministerului de Justiţie instanţa de fond a reţinut că reclamanta se afla în raporturi de muncă cu Tribunalul Covasna care este ordonator secundar de credite, sub coordonarea Ministerului Justiţiei, ordonator principal de credite care urmăreşte aplicarea şi respectarea normelor legale de către instanţele din subordine implicit a sumelor cuvenite sub formă de drepturi salariale şi a încheiat contract de asigurare cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., în contul căreia au fost virate sumele reţinute.
Pe fond instanţa a reţinut ca în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea 92/1992 magistraţii în activitate sau pensionari, precum şi soţul, soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită indirect, prin inserarea acestei condiţii, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile băneşti respective.
Prin decizia 586/R din 8 mai 2003 Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinţei 1711 din 20 decembrie 2002, cu motivarea că acordarea asistenţei medicale gratuite nu poate fi condiţionată de plata contribuţiei lunare întrucât s-ar ajunge în fapt la o asistenţă medicală contracost, eliminându-se caracterul de gratuitate a acesteia.
Împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauză în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. în vigoare la data când acestea au devenit irevocabile procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. a declarat recurs în anulare, arătând că acestea au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În motivarea recursului în anulare se arată că prin interpretarea sistematică şi cronologică a dispoziţiunilor art. 1 alin. (2) din Legea 145/1997, art. 4 şi art. 6 lit. a), b), c), d) din acelaşi act normativ, în care sunt prevăzute explicit categoriile de persoane care beneficiază de asigurare de sănătate, fără plata contribuţiei, a art. 55 din Legea 145/1997 în care sunt stabilite categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, raportat la art. 99 din Legea 92/1992 modificată prin Legea 142/1997 a H.G. 409 din 2 iulie 1992 şi a normelor emise în aplicarea H.G. 409/1998 rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Legiuitorul nu putea prevede expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi în Legea 92/1992 deoarece Legea 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, care a instituit principiul obligativităţii asigurării de sănătate pentru toţi cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizi cu reşedinţa în România şi a nominalizat persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuţiei pentru asigurări sociale de sănătate, precum şi categoriile exceptate de la plata contribuţiei de asigurări sociale, a fost adoptată în anul 1997 şi a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 1998.
Normele metodologice emise în aplicarea H.G. 409 din 2 iulie 1998 au prevăzut în art. 6 ca soţii şi soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate în activitate sau pensionari beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 din H.G. 409/1998 numai dacă fac dovada că plătesc contribuţia lunară de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care potrivit legii sunt scutite de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate.
S-a apreciat că, prin hotărârile pronunţate în cauză, instanţele au interpretat şi aplicat greşit actele normative în vigoare, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Pentru aceste motive procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătoreşti criticate şi pe fond respingerea acţiunii.
Recursul în anulare este întemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea 145/1997, asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor.
În art. 4 din acest act normativ sunt enumerate categoriile de persoane supuse în mod obligatoriu asigurării, iar în alineatul doi al aceluiaşi articol ce prevede obligativitatea ca asiguraţii să plătească lunar o contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate.
În art. 6 şi art. 55 din Legea 145/1997, sunt enumerate limitativ categoriile de persoane care beneficiază de asigurările de sănătate, fără plata contribuţiei, precum şi categoriile de persoane asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate, fără ca din vreuna din categorii să facă parte şi magistraţii.
Cu excepţia categoriilor de persoane menţionate de art. 6 şi art. 55 din Legea 145/1997 persoanele asigurate sunt obligate la plata unei contribuţii băneşti lunare, pentru asigurări sociale de sănătate în cotă de 7% aplicată venitului brut .
Conform art. 99 din Legea 92/1992 modificată prin Legea 142/1997, magistraţii în activitate sau pensionarii precum şi soţul, soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze. Condiţiile de acordare gratuită a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor, urma să se stabilească prin hotărâre de guvern.
Prin art. 5 din H.G. 409 din 2 iulie 1998 privind condiţiile de acordare, în mod gratuit a asistenţei medicale, medicamentelor şi protezelor pentru magistraţi, personalul auxiliar de specialitate şi membrii de familie ai acestora se prevede că în termen de 30 zile de la publicarea hotărârii, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie urmează să emită norme comune pentru aplicarea hotărârii.
În pct.l 6 din Normele Comune 318/FB/807/C/1999 din 26 mai 1999 emise în aplicarea H.G. 409/1998 se prevede că soţii sau soţiile magistraţilor şi ale personalului auxiliar de specialitate, în activitate sau pensionari, beneficiază de gratuităţile prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. 409/1998, dacă fac dovada că plătesc contribuţia anuală de asigurări de sănătate sau fac parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Din interpretarea sistematică şi cronologică a dispoziţiunilor din actele normative menţionate, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac reţineri în contul contribuţiei lunare de asigurări de sănătate.
Legiuitorul nu putea prevede expres obligaţia de contribuţie la fondul de asigurări sociale de sănătate pentru magistraţi şi personalul auxiliar, în Legea 92/1992, deoarece legea asigurărilor sociale de sănătate 145 a fost adoptată abia în 1997 şi a intrat în vigoare la 1 februarie 1998.
Din tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut printre categoriile exceptate prin legi speciale pe magistraţi şi personalul auxiliar se deduce că intenţia acestuia a fost aceea de a nu-i scuti pe aceştia de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Ca un argument în plus, este şi faptul că reclamanta a încheiat contract cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., prin care în conformitate cu art. 4 din Legea 145/1997 angajatorul s-a obligat să vireze contribuţia de asigurări de sănătate prevăzută de lege.
Având în vedere faptul că instanţele au interpretat şi au aplicat în mod greşit actele normative mai sus enunţate, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, Curtea urmează să admită recursul în anulare formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. şi în temeiul art. 314 C. proc. civ. să caseze hotărârile judecătoreşti criticate, iar pe fond să respingă acţiunea. Urmare a respingerii acţiunii pe fond urmează a fi respinsă conform art. 60 alin. (1) C. proc. civ. şi cererea de chemare în garanţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează decizia civilă nr. 586 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov precum şi sentinţa civilă nr. 1711 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna şi pe fond respinge acţiunea formulată de A.M. şi cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S.
Irevocabilă
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5215/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5161/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... → |
|---|
