CSJ. Decizia nr. 440/2003. Civil. Drept de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 440.
Dosar nr. 184/2003
Şedinţa publică din31 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 11 aprilie 2001 Fundaţia „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei" a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Silvică Suceava solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie radiat dreptul de proprietate al Statului Român cu privire la un număr de 40 imobile înscrise în cartea funciară, astfel cum au fost nominalizate, iar pârâţii să fie obligaţi a-i lăsa în deplină proprietate şi paşnică posesie imobilele compuse din supra faţa de 192.158ha. teren cu vegetaţie forestieră, precum şi construcţiile aferente necesare administrării pădurilor (ocoale silvice şi cantoane) toate identificate cadastral şi nominalizate în acţiune.
În motivarea acţiunii s-a arătat, că fondul a fost constituit prin „Regulamentul Duhovnicesc" din 29 aprilie 1786 decretat de împăratul Iosif al II – lea în care s-a prevăzut că sub denumirea de „Fond religios se înţelege întreaga avere ce a fost închinată pentru întreţinerea religiunii". Art. 39 din Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române din 6 mai 1925 statuează că fondul religios greco-oriental din Bucovina este o fundaţie specială de sine stătătoare, care va purta în viitor denumirea „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei", iar art. 40 din lege prevede că,Fondul este persoană juridică, administrarea acestuia fiind făcută de Consiliul Eparhial sub preşedinţia Arhiepiscopului şi Mitropolitului Bucovinei. În temeiul legii s-a adoptat prin decret regal în1936 Regulamentul pentru organizarea şi funcţionarea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei. Acest fond a fost desfiinţat, iar terenurile trecute la stat, prin Decretul nr. 273/24 iunie 1949, act normativ contrar ordinii constituţionale existentă la data adoptării, precum şi ordinii juridice internaţionale, şi care, nefiind publicat în Buletinul Oficial se consideră inexistent şi lipsit de orice efecte. Că fondul nu şi-a încetat existenţa, activitatea respectivei persoane juridice fiind doar întreruptă prin preluarea abuzivă de către stat a imobilelor din proprietatea fundaţiei. Fostul proprietar tabular – Fondul Bisericesc Ortodox Român din Bucovina– şi-a reluat activitatea în baza sentinţei civile nr. 109/11 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava.
În drept reclamanta a invocat prevederile art. 481 din C. civ., art. 6 şi art. 27 din Legea nr. 213/1998, art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938, Legea persoanelor juridice din 1924; Legea privind organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe din 1925.
Pe parcursul judecăţii, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei ca nefiind continuatoarea Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei, întrucât aceasta nu a avut niciodată în proprietatea ei bunurile revendicate prin acţiune, şi prin actul de constituire nu i s-a creat şi dreptul de proprietatea asupra acelor imobile.
Pârâtă Direcţia Silvică Suceava a solicitat suspendarea judecăţii în temeiul art. 244 pct. 2 C. proc. civ. motivat de faptul că, a formulat plângere penală împotriva reprezentanţilor fundaţiei, pentru că actele de constituire nu au fost semnate de doi dintre membrii acesteia, care, au fost semnaţi în fals.
Prin încheierea din 17 septembrie 2001 Tribunalul Suceava, aecţia civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă, în care sens a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 109 din 11 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava s-a acordat personalitate juridică Fundaţiei umanitare Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei având ca obiect retrocedarea din fondul forestier al statului a suprafeţei de 192.158 ha pădure ce a constituit fondul bisericesc desfiinţat abuziv, iar prin încheierea din 22 august 2001 a Judecătoriei Suceava s-a admis cererea formulată de fondul Bisericesc Ortodox Româna al Bucovinei şi s-a dispus înscrierea în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor a modificărilor aduse statutului conform actului adiţional 4840/20 august 2001, respectiv, completarea cu art. 1 alin. (2) în care s-a prevăzut că „Fundaţia este aceeaşi persoană juridică cu aceea care şi-a încetat activitatea în mod abuziv prin Decretul nr. 273/24 iunie 1948.
Prin aceeaşi încheiere s-a respins şi cererea de suspendare a judecăţii avându-se în vedere încheierea din 22 august 2001 a Judecătoriei Suceava care a validat modificarea Statutului Fundaţiei în sensul eliberării membrilor B.D. şi N.G. pe considerentul că această calitate contravine prevederilor Legii funcţionarilor publici nr.1 88/1999.
În soluţionarea cauzei Tribunalul Suceava, secţia civilă a pronunţat sentinţa nr. 305 din 15 octombrie 2001 prin care, admiţând excepţia invocată de pârâţi a respins ca prematur introdusă acţiunea în revendicare formulată de reclamanta Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei.
În considerentele sentinţei tribunalul a reţinut, că terenurile cu vegetaţie forestieră menţionate în petitul acţiunii au fost proprietatea Fondului Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei constituit ca persoană juridică potrivit art. 39 şi art. 40 din Legea pentru organizarea Bisericii Ortodoxe Române din 6 mai 1925, că reclamanta este continuatoarea proprietarului tabular în baza sentinţei civile nr. 109/11 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava şi încheierii din 22 august 2001 a Judecătoriei Suceava.
A conchis însă, că faţă de prevederile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora regimul juridic al imobilelor care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale, cererea reclamantei bazată pe dispoziţiile art. 481 C. civ. şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 apare prematur formulată. Că numai în măsura în care situaţia juridică a terenurilor cu vegetaţie forestieră preluate de stat nu va fi reglementată prin legi speciale, reclamanta va avea la dispoziţie acţiunea bazată pe art. 6alin. (2) din Legea nr. 213/1998.
Apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 55 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă la 19 noiembrie 2002, cu motivarea că reclamanta neavând folosinţa drepturilor pretinse, în accepţiunea art. 41 alin. (1) C. proc. civ. nu are calitate procesuală activă, dar hotărârea atacată nu poate fi schimbată în sensul respingerii acţiunii din lipsă de calitate, pentru a nu-i crea reclamantei o situaţie mai grea în propria-i cale de atac.
Reclamanta a declarat recurs împotriva menţionatei decizii. A invocat motivele de casare prevăzute la pct. 5 şi 9 de sub art. 304 C. proc. civ., criticând instanţa de apel că: a creat apelantului în propria-i cale de atac o situaţie mai grea decât aceea dinhotărârea atacată; a respins apelul ca nefondat, fără a cerceta nici unul din motivele de apel şi, a ignorat prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 potrivit cărora persoanele fizice saujuridice ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, putând exercita acţiunea în revendicare.
Recursul este fondat.
Aşa după cum rezultă din expunerea rezumată a situaţiei rezultate din actele aflate la dosar, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei Fundaţia „Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei", pe motiv că aceasta nu este continuatoarea proprietarului tabular neavând niciodată în proprietate bunurile revendicate, iar prin actul de constituire a fundaţiei nu i s-a creat şi dreptul de proprietateasupra acelor imobile.
Tribunalul a soluţionat excepţia lipsei calităţii procesuale a reclamantei prin încheierea din 17 septembrie 2001,respingând ca nefondată această excepţie.
Încheierea, susceptibilă de apel odată cu fondul, nu a fost atacată de către nici una dintre părţile în litigiu, aşa încât, problema lipsei calităţii procesuale a reclamantei a fost rezolvată în mod definitiv şi irevocabil la instanţa de fond.
Cu toate acestea, curtea, prin Decizia pronunţată în apelul formulat de reclamantă a reţinut şi motivat lipsa calităţii procesuale active, fără să analizeze vreunul din motivele invocate de apelantă.
Soluţionând apelul în acest mod instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică, supusă casării.
Întrucât procesul a fost soluţionat pe excepţie, fără a se intra în cercetarea fondului, şi fără a fi analizate motivele de apel, cauza urmează să fie trimisă spre rejudecare.
În temeiul art. 313 teza a 2 – a din C. proc. civ., pentru o bună administrare a justiţiei, cauza se va trimite spre rejudecare la Curtea de Apel Galaţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei împotriva deciziei civile nr. 55 din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare apelului conform art. 313 teza 2 C. proc. civ. la Curtea de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4400/2003. Civil. Lg 10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4402/2003. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
