CSJ. Decizia nr. 4405/2003. Civil. Litigiu munca. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4405
Dosar nr.2125/2003
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 21.03.2003 pe rolul Curţii de apel Bucureşti s-a înregistrat sub nr. 665/2003 acţiunea prin care reclamantul S.L.a chemat în judecată Ministerul Apărării Nationale, U.M. 01024 Timisoara, centrul militar judeţean Timiş, Parchetul Militar Timişoara şi Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând obligarea la plata unei sume de bani, reprezentând salariul actualizat între data de 20 mai 1994 – data trecerii sale în rezervă – şi data de 15 iulie 1996, data de când a fost reîncadrat în muncă, de asemeni a solicitat trecerea în rezervă. Au fost invocate în drept: Legea nr. 80/1995, Legea nr. 29/1990, Legea nr. 168/1999, HG nr. 282/1993, C. mun., Constituţia României.
Prin sentinţa civilă nr. 21/3 aprilie 2003, Curtea de apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, a admis excepţia necompetenţei materiale, ridicată din oficiu şi în baza art. 158 C. proc. civ. şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte şi litigii de muncă.
În motivarea acestei soluţii, instanţa a invocat dispoziţiile art. 67, art. 72 şi art. 73 din Legea nr. 168/1999 şi art.2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs petentul, care a susţinut nelegalitatea hotărârii, cu referire la art. 158, art. 159 pct. 2 C. proc. civ., raportate la art. 3, pct. 1 C.proc. civ.
Recursul nu este fondat, motiv pentru care se va respinge, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, sunt conflicte de drepturi, conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă. Iar conform art. 72 din aceeaşi lege, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.
La data investirii instanţei şi la data pronunţării sentinţei recurate, era în vigoare codul de procedură civilă cu modificările aduse prin OUG nr. 138/2000 şi OUG nr. 59/2001.
Şi atunci, şi în prezent, după noua modificare a Codului de procedură civilă prin OUG nr. 58/2003 materia conflictelor de muncă este în competenţa de primă instanţă a tribunalelor, astfel cum prevede art. 2 pct. 1lit.b1 ) C. proc. civ.
Conform art. 159 C. proc. civ., necompetenţa este de ordine publicăpct 2: când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Având în vedere că o hotarâre pronunţată cu încălcarea normelor imperative de competernţă materială este nulă, corect Curtea de apel, pronunţându-se conform art. 137 C. proc. civ. asupra excepţiei necompetenţei sale a admis-o şi a declinat competenţa către instanţa prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente recursul se va respinge, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.L. împotriva sentinţei civile nr. 21 din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia conflicte şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4404/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4406/2003. Civil. Conflict negativ de... → |
|---|
