ICCJ. Decizia nr. 4487/2003. Civil. Decadere din drepturi parintesti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4487
Dosar nr. 856/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 iulie 1999 sub nr. 3247 pe rolul Tribunalului Caraş-Severin, Comisia pentru Protecţia Copilului Caraş-Severin, prin reprezentaţii săi legali, în contradictoriu cu pârâta M.V. a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună decăderea din drepturile părinteşti ale pârâtei faţă de minora M.R. născută la data de 9 februarie 1999 în localitatea Moldova Nouă judeţ Caraş-Severin fiica pârâtei, tatăl fiind necunoscut.
Prin sentinţa civilă nr. 698 din 17 august 1999 Tribunalul Caraş-Severin a admis cererea şi a dispus decăderea pârâtei din drepturile părinteşti faţă de minoră.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că minora M. A.R. s-a născut la 9 februarie 1999 şi provine din relaţiile întâmplătoare ale pârâtei, tatăl fiind necunoscut.
A mai reţinut instanţa că pârâta a abandonat-o pe minoră imediat după naştere la Spitalul din Moldova Nouă, aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 6 mai 1999.
Ulterior pârâta a solicitat internarea minorei într-o instituţie de ocrotire, iar de atunci nu s-a mai interesat de situaţia fiicei sale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, susţinând că nu a fost legal citată la judecarea cauzei în faţa instanţei de fond şi nici nu i-a fost comunicată sentinţa.
Mai arată apelanta că despre existenţa acestei hotărâri a aflat după ce s-a întors în ţară la data de 5 septembrie 2002.
Pe fondul cauzei arată că în prezent este căsătorită cu un cetăţean italian, locuieşte într-un apartament închiriat şi este încadrată în muncă, având condiţiile materiale necesare creşterii minorei.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 2 din 16 ianuarie 2003 a respins ca tardiv apelul declarat de către pârâtă.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut că sentinţa instanţei de fond i-a fost comunicată pârâtei prin afişare la reşedinţa acesteia din Moldova Nouă,precum şi prin afişare la uşa instanţei.
Apelul declarat de către pârâtă a fost înregistrat la data de 20 septembrie 2002 depăşind aproape cu trei ani termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta a declarat recurs, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Se susţine că hotărârea instanţei de fond i-a fost comunicată la reşedinţa sa din Moldova Nouă unde nu mai locuia plecase în străinătate iar comunicarea hotărârii prin afişare la uşa instanţei era ilegală.
În cunoştinţă faţă de data de 5 septembrie 2002 când a cunoscut despre existenţa hotărârii, apelul este în termen fiind declarat la data de 20 septembrie 2002.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 284 C. proc. civ. termenul de apel este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii.
Termenul de apel se întrerupe în condiţiile art. 285 sau art. 286 C. proc. civ. prin moartea părţii care are interes să facă apel sau prin moartea mandatarului căruia i s-a făcut comunicare, ambele ipoteze nu-şi găsesc aplicarea în cazul în speţă.
În speţă, astfel cum a reţinut corect şi instanţa de apel, comunicarea hotărârii instanţei de fond s-a făcut la data de 23 august 1999 la reşedinţa din Moldova Nouă pe care pârâta şi-a declarat-o ca domiciliu la internarea în spitalul unde aceasta a născut-o pe minoră şi a părăsit-o.
Conform art. 98 C. proc. civ., schimbarea domiciliului unei părţi în timpul procesului trebuie sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoştinţa instanţei prin petiţie la dosar, iar părţii potrivnice – prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă se va depune la dosar, ori pârâta nu a procedat aşa în momentul când susţine că s-a mutat în străinătate.
Este de reţinut şi netemeinicia susţinerii făcute de către pârâta recurentă în legătură cu faptul că a luat cunoştinţă de existenţa hotărârii pronunţate de către instanţa de fond la data de 5 septembrie 2002.
Astfel art. 103 alin. (1) C. proc. civ. arată că neexercitarea orcărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul „când partea dovedeşte că a fost impiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
În alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că motivele impiedicării se vor arăta în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării şi în acelaşi termen.
Se poate exercita şi calea de atac.
Acest text reglementează de fapt o repunere în termen în condiţiile mai înainte arătate.
Pârâta însă nu a făcut o asemenea cerere în faţa instanţei de apel deci ea nu putea fi repusă în termen.
De menţionat că prin cererea depusă la data de 5 septembrie 2002 pârâta şi-a indicat ca domiciliu ales Moldova Nouă, respectiv adresa la care i se comunicase hotărârea instanţei de fond.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta M.V. împotriva deciziei nr. 2 din 16 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4489/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 448/2003. Civil. Contestatie Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
