ICCJ. Decizia nr. 4489/2003. Civil. LG.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4489
Dosar nr. 2384/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 659 din 21 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova, s-a admis contestaţia formulată de reclamanţii: I.G., B.G. şi S.E., precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâta S.C. P. SA Băicoi şi pe cale de consecinţă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de schimb nr. 662/22 mai 1999, iar pârâta a fost obligată să restituie reclamanţilor terenul în suprafaţă de 6.400 m2.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de fostul IAS Băicoi, fără titlu, iar reclamanţii sunt proprietarii acestui teren.
S-a mai reţinut că, contractul de schimb nr. 662/1999 este nul, deoarece pârâta nu a fost proprietara terenului în litigiu ci aceasta a avut terenul numai în administrare. Mai mult, la data perfectării actului de schimb nu au fost respectate dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia terenurilor.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 42 din 7 martie 2003, a admis apelul declarat de intimaţii: D.P.I. şi D.D., împotriva sentinţei civile nr. 639/21 noiembrie 2002a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu I.G., B.G., S.E. şi S.C. P. SA Băicoi şi pe cale de consecinţă: a anulat sentinţa atacată şi a dispus completarea probelor cu înscrisuri şi expertiză tehnică topometrică, conform considerentelor deciziei; s-a fixat termenul de judecată la 26 martie2003, cu citarea părţilor.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că întrucât părţile au poziţii divergente înlegătură cu terenul în litigiu se impune efectuarea unei expertize topometrice pentru a se identifica terenurile ce au format obiectul contractului de schimb, în raport de actele prezentate de părţi.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, au declarat recurs reclamanţiiI.G., B.G.şi S.E., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală – invocând art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
- Efectuareea unei expertize tehnice topometrice, în cauză este nefondată, deoarece terenul în litigiu – 6400 m2 este precis determinată în spaţiu, aşa cum rezultă şi din contractul de schimb nr. 662/11999.
- Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra dovezilor din care rezultă că terenul în litigiu nu face obiectul Legii nr. 18/1991. Fiind preluat prin abuz, deci fără titlu, terenul respectiv face obiectul Legii nr. 10/2001.
- Greşit a procedat instanţa de apel atunci când a confirmat sentinţa instanţei de fond care a dispus constatarea nulităţii contractului de schimb nr. 662/1999.
Recursul este inadmisibil.
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cerecetarea fondului şi instanţa de apel găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul pronunţând o hotărâre definitivă.
Raţiunea acestei prevederi legale decurge din cerinţa asigurării litigiului cu celeritate, în timp rezonabil, pentru a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă (posibilă, anterior modificării textului menţionat, prin OUG nr. 138/2000).
Ea circumscrie obligaţia instanţei de apel de a se pronunţa asupra apelului, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi atâta timp cât judecata nu a fost finalizată, prin hotărâre definitivă, la care se referă prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000) nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Astfel fiind, Decizia recurată prin care a fost anulată sentinţa apelată şi a fost reţinută cauza pentru judecata în fond, are caracterul unei hotărâri intermediare şi nu este, deci, susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărărea prin care se finalizează judecata înapel, numai această hotărâre având caracter definitiv.
În consecinţă, recursul declarat de reclamanţii I.G., B.G. şi S.E., împotriva deciziei civile nr. 42/7 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, este inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorii I.G., B.G. şi S.E. împotriva deciziei civile nr. 42 din 7 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4491/2003. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 4487/2003. Civil. Decadere din drepturi... → |
|---|
