ICCJ. Decizia nr. 4690/2003. Civil. Anulare decizie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4690
Dosar nr. 1773/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, modificată şi completată ulterior, reclamanţii G.A. ş.a. au cerut, în contradictoriu cu Consiliul Local Constanţa, Prefectura Constanţa şi cu T.I., constatarea nulităţii actelor administrative de preluare de către stat a imobilului proprietatea lor, situat în Constanţa, şi obligarea pârâţilor să le lase în deplină proprietate şi posesie bunul revendicat.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 4582 din 12 aprilie 2001, a admis în parte acţiunea, a constatat nulitatea deciziei de preluare a imobilului de către stat, în baza Decretului nr. 92/1950, a constatat că imobilul este deţinut fără titlu de către pârâţi, pe care i-a obligat să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor bunul revendicat.
În urma admiterii apelului declarat de pârâtul T.I., Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin Decizia nr. 2289 din 22 noiembrie 2001, a schimbat în tot sentinţa primei instanţe şi a respins acţiunea „pentru existenţa autorităţii de lucru judecat".
Investită cu soluţionarea recursului declarat de reclamanţi, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, prin încheierea din 10 martie 2003, a admis cererea recurenţilor-reclamanţi şi a dispus suspendarea judecării cauzei în baza art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei pârâtul T.I. a declarat recurs solicitând, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 din C. proc. civ., casarea acesteia şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
În motivarea recursului se susţine că întreruperea cursului judecăţii este nelegală şi iluzorie, în condiţiile în care, faţă de caracterul complex al acţiunii care vizează şi actele administrative de preluare a bunului de către stat, „actul administrativ-jurisdicţional" ce ar urma să se emită în temeiul Legii nr. 10/2001 „nu poate fi întocmit până când organul administrativ competent atributiv nu va avea hotărârea irevocabilă cu privire la soarta nulităţii cerute, în raport de care va putea constata incidenţa art. 18 din Legea nr. 10/2001, cu excepţiile sale de restituire".
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi în cazul acţiunilor în curs de judecată, persoana îndreptăţită putând alege calea acestei legi renunţând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei.
În speţă, este de necontestat faptul că reclamanţii sunt persoanele îndreptăţite, potrivit textului citat, să hotărască în privinţa suspendării judecării acţiunii întemeiată pe dreptul comun, introdusă anterioară intrării în vigoare a acestei legi, până la finalizarea procedurii administrative pe care au declanşat-o prin notificările făcute în condiţiile legii speciale, dispoziţiile art. 47 alin.(2) şi (3) nefiind incidente.
Faţă de cele ce preced, măsura luată prin încheierea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefundat recursul declarat de pârâtul T.I. împotriva încheierii din 10 martie 2003 (dosar nr. 290C/2002) a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2013/2003. Civil | ICCJ. Decizia nr. 469/2003. Civil. L 10/2001. Recurs → |
|---|
