ICCJ. Decizia nr. 467/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 467.
Dosar nr. 1674/2003
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin notificarea formulată la 12 aprilie 2001, T.J. a cerut Primăriei Municipiului Cluj, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a apartamentului nr. 35 din imobilul situat în Cluj-Napoca, trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 223/1974.
Prin dispoziţia nr. 3159 din 28 noiembrie 2001, Primarul municipiului Cluj-Napoca a respins cererea cu motivarea că întrucât apartamentul nu poate fi restituit în natură, fiind înstrăinat în condiţiile Legii nr.112/1995 fostului chiriaş, urmează ca persoanei îndreptăţite să i se acorde despăgubiri băneşti de către instituţiile abilitate.
La 25 aprilie 2002, persoana îndreptăţită T.J. a contestat această dispoziţie solicitând instanţei, în contradictoriu cu primarul municipiului Cluj Napoca, să dispună obligarea pârâtului de a completa dispoziţia, în sensul prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cu oferta de preţ concretă şi cu menţiunea transmiterii acesteia în termen de 60 de zile către Prefectura Judeţului Cluj.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 623 din 6 noiembrie 2002 a admis plângerea şi în consecinţă l-a obligat pe Primarul Municipiului Cluj Napoca să completeze dispoziţia nr. 3159 din 28 noiembrie 2001, cu valoarea estimativă a imobilului situat în Cluj Napoca şi cu menţiunea că dispoziţia se va transmite Prefecturii Cluj.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora pentru evaluarea despăgubirilor băneşti ce urmează a fi acordate persoanelor îndreptăţite se va constitui o comisie interministerială, nu înlătură obligaţiile ce incumbă unităţii deţinătoare prin aplicarea prevederilor art. 36 alin. (4) din acelaşi act normativ, intenţia legiuitorului fiind ca în termenul cel mai scurt, 60 de zile, autorităţile administraţiei publice locale să rezolve cererile petenţilor.
Cu aceeaşi motivare, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 19 din 20 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
În cauză, a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Primarul Municipiului Cluj Napoca.
În motivarea recursului, sunt reiterate susţinerile formulate de pârât din fazele procesuale anterioare referitoare la inexistenţa normelor metodologice de evaluare a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:
Modalitatea de restituire prin echivalent este o măsură cu caracter secundar, subsidiar, faţă de regula principală a restituirii în natură reglementată prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001, legiuitorul instituind o paletă amplă de măsuri reparatorii în echivalent menită să asigure, pe cât posibil repararea prejudiciului suferit de persoana îndreptăţită.
În ipoteza prevăzută de art. 36 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege, în cazul în care persoana îndreptăţită a solicitat restituirea în natură, dar aceasta nu este posibilă, se instituie obligaţia la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor băneşti, soluţionarea notificărilor intrând în atribuţia prefecturii în a cărei rază se află imobilul preluat abuziv, căreia unitatea deţinătoare sau, după caz, primăria îi va transmite dispoziţia privind oferta de acordare a acestora.
Ca atare, măsurile reparatorii sub forma despăgubirilor băneşti trebuie să facă obiectul unei oferte concrete din partea unităţii deţinătoare, sau după caz, a primăriei.
Potrivit alin. (4) al aceluiaşi text, în cazul când nu s-a efectuat o expertiză pentru stabilirea valorii imobilului, Decizia sau dispoziţia va cuprinde în mod obligatoriu valoarea estimativă a acestuia.
În speţă, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia ce derivă din lege de a face o ofertă concretă privind acordarea despăgubirilor băneşti şi respectiv de transmitere a întregii documentaţii către prefectura în a cărei rază se află imobilul.
Ca atare, în mod corect au reţinut instanţele că prevederile art. 38 din Legea nr. 10/2001, nu înlătură aceste obligaţii, de altfel, din succesiunea textelor legii, rezultând cu claritate că alcătuirea comisiei interministeriale pentru evaluarea despăgubirilor băneşti, aparţine unei proceduri ulterioare centralizării notificărilor şi a ofertelor de acordare a acestor despăgubiri.
În considerarea celor ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 19 din 20 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Obligă pe recurent la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 470/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4705/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
