ICCJ. Decizia nr. 4736/2003. Civil. Despagubiri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4736
Dosar nr. 6382/2003
Şedinţa publică din 24 iunie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 noiembrie 2000, reclamanta Ş.G. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând plata echivalentului în lei a 6500 dolari SUA la cursul B.N.R. din ziua plăţii, cu titlu de daune materiale reprezentând diminuarea veniturilor din lucrări de expertiză contabilă, ulterioară aplicării măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu conform ordonanţei nr. 119/P/1999 din 15 aprilie 1999.
Totodată reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtului la plata echivalentului în lei a 100.000 dolari SUA la cursul B.N.R. din ziua plăţii cu titlu de daune morale generate de aplicarea abuzivă a măsurii preventive.
Prin sentinţa civilă nr. 706 din 6 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii iar pe fond acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
La instanţa de fond acţiunea nu a fost timbrată de reclamantă.
Împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta Ş.G. a declarat apel.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 185 din 12 septembrie 2003 a anulat ca netimbrat apelul reclamantei cu motivarea că aceasta, deşi a fost citată cu menţiunea de a achita taxa de timbru la valoare, cu notă de timbraj, nu s-a conformat acestei cerinţe ce atrage consecinţa prevăzută de art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997 şi a art. 9 din OG nr. 32/1995 cu modificările ulterioare.
În termenul prevăzut de lege, reclamanta Ş.G. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate.
Considerând că îndeplineşte cerinţele art. 3021 introdus prin OUG nr. 58/2003, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie a admis în principiu recursul conform art. 308 C. proc. civ. prin încheierea din data de 18 martie 2004.
În motivarea recursului, reclamanta arată că în mod nelegal instanţa de apel a judecat procesul, în lipsa convingerii că în calitate de apelantă a avut cunoştinţă de termen. Se menţionează de către recurentă că nu a primit citaţia pentru termenul din 12 septembrie 2003, procedura de citare fiind îndeplinită prin afişare şi nu a avut cunoştinţă de proces.
Printr-o altă critică, recurenta susţine că Decizia este lipsită de temei legal întrucât apelul era scutit de taxă judiciară de timbru în conformitate cu dispoziţiile art. 15 lit. g) din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare.
Recursul declarat este fondat numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Instanţa de apel a soluţionat cauza în condiţiile unei proceduri legale de citare a apelantei, care nefiind găsită la domiciliu, agentul a procedat la afişarea citaţiei aşa cum prevede şi permite art. 92 alin. (3) C. proc. civ.
Sub acest aspect critica recurentei nu este fondată.
Al doilea motiv de recurs se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi este întemeiat întrucât faţă de obiectul acţiunii şi temeiul juridic al acesteia, respectiv art. 505 şi urm. C. Proc. pen., devine incident cauzei art. 15 lit. g) din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare.
Astfel, art. 15 lit. g) din Legea nr. 146/1997 prevede că „sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac referitoare la: stabilirea şi acordarea despăgubirilor decurgând din condamnarea sau luarea unei măsuri preventive pe nedrept".
Din această perspectivă, Decizia instanţei de apel este lipsită de temei legal întrucât calea de atac a apelului exercitată de reclamantă era scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Ca urmare, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va admite recursul reclamantei, va casa Decizia pronunţată de instanţa de apel ca nelegală şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Ş.G. împotriva deciziei civile nr. 185 din 12 septembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4813/2003. Civil. Exequator. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4807/2003. Civil. Intabulare drept de... → |
|---|
