ICCJ. Decizia nr. 470/2003. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 470.
Dosar nr. 596/2003
Şedinţa publică din 23 iunie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, reclamanţii P.A. şi P.N. au chemat în judecată pârâţii Consiliul General al Municipiului Bucureşti, V.A. şi V.F. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa, constatându-se nulitatea încheiată între părţi, să se dispună:
- obligarea acestora de a le lăsa în deplină proprietate şi posesie apartamentul situat în imobilul din Bucureşti.
- în cazul în care ar exista o piedică absolută la predarea în natură a apartamentului, pârâţii să fie obligaţi la plata contravalorii bunului, estimată provizoriu la 400.000.000 lei.
- obligarea pârâţilor în solidar la plata echivalentului lipsei de folosinţă a apartamentului din decembrie 1998 şi până la predarea efectivă.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 12.235 din 11 decembrie 1998 a Judecătoriei sectorului 2 s-a constatat în mod irevocabil caracterul abuziv al naţionalizării apartamentului ce a aparţinut tatălui reclamanţilor. În aceste condiţii vânzarea apartamentului de către C.G.M.B. pârâţilor V. nu poate avea nici un efect.
Pârâţii V.A. şi V.F. au formulat o întâmpinare, cerere reconvenţională, arătând că au cumpărat apartamentul cu bună-credinţă şi au efectuat multiple îmbunătăţiri, fiind îndreptăţiţi la contravaloarea acestora.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa nr. 206 din 22 februarie 2000 a anulat acţiunea ca netimbrată, reţinând că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, iar reclamanţii au refuzat să satisfacă exigenţele legale în această materie.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins, cu o motivare similară celei a instanţei de fond prin Decizia civilă nr. 604 din 3 noiembrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs, care a fost admis prin Decizia civilă nr. 4215 din 9 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie. Au fost casate ambele hotărâri cu trimiterea cauzei la acelaşi tribunal pentru a se pune în discuţie obligaţia de timbrare cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
În fond după casare Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa civilă nr. 960 din 24 iunie 2002, a anulat din nou acţiunea ca netimbrată, reţinând că reclamanţii nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată integrală a taxelor judiciare de timbru astfel cum a dispus Tribunalul.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 463 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat prezentul recurs, susţinând că hotărârile sunt greşite întrucât ei s-au achitat de obligaţiile ce le reveneau potrivit celor dispuse prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului Curtea reţine că recursul este întemeiat, hotărârile pronunţate în cauză fiind greşite.
Potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Dispozitivul deciziei civile nr. 4215 din 9 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie este extrem de clar: hotărârile sunt casate cu trimiterea cauzei la tribunal numai pentru a se pune în discuţie obligaţia de trimitere cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
Or, în fond după casare, deşi iniţial tribunalul, prin încheierea din 1 aprilie 32002, s-a conformat deciziei Curţii Supreme stabilind că reclamanţii urmează să achite taxă de timbru de 1.607.897 lei, 15.000 lei timbru judiciar (sume achitate integral), a dispus ulterior, în mod cu totul nejustificat, anularea acţiunii ca netimbrată, soluţie menţinută şi în apel.
Aşadar, instanţele au procedat în mod greşit, neconformându-se dispoziţiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., considerente pentru care recursul declarat de reclamanţi urmează să fie admis.
Potrivit prevederilor art. 312 şi art. 313 C. proc. civ. se vor casa ambele hotărâri şi se va trimite cauza la Tribunalul Bucureşti pentru judecarea în fond conform prevederilor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii P.N.C. şi P.A. împotriva deciziei civile nr. 463 din 21 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Casează această decizie precum şi sentinţa nr. 960 din 24 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4707/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 467/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
