ICCJ. Decizia nr. 4898/2003. Civil. Litigiu de munca - restituire contributie la fondul asigurarilor sociale (7%);. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4898
Dosar nr. 4249/2003
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 258/D din 14 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Satu Mare a fost admisă acţiunea reclamantului P.I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerului Justiţiei şi Tribunalul Satu Mare şi au fost obligaţi pârâţii să restituie reclamantului suma reţinută în procent de 7% din salariu pentru perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001 cu aplicarea coeficientului de inflaţie la data executării hotărârii, reprezentând prima pentru asigurările sociale de sănătate.
A fost respinsă cererea de chemare în garanţie formulată de Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Satu Mare împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
În motivarea acestei sentinţe au fost avute în vedere actele normative în vigoare în perioada 1 ianuarie 2000-1 martie 2001, respectiv Legea nr. 92/1992 şi HG nr. 409/1998 care au instituit gratuitatea asistenţei medicale pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate şi Legea nr. 145/1997.
Abia Legea nr. 118/2001 prin care s-a aprobat OUG nr. 179/1999 de modificare a prevederilor art. 99 din Legea nr. 92/1992 include magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate în categoria persoanelor obligate la plata contribuţiei la asigurările de sănătate; observând că actul normativ este ulterior datei de 1 martie 2001, este evident că până la această modificare, reclamantul beneficiază de scutirea de contribuţie pentru asigurările de sănătate.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Satu Mare solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului, iar în subsidiar admiterea cererii de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. şi obligarea acesteia la plata sumelor reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate.
Prin Decizia civilă nr. 1401/R din 6 decembrie 2002 Curtea de Apel Oradea admite în parte recursurile şi modifică sentinţa de fond în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie introdusă împotriva C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pe care o obligă să plătească pârâţilor suma la care aceştia au fost obligaţi către reclamant.
În esenţă, instanţa de recurs a reţinut că gratuitatea asistenţei medicale a categoriei de persoane din care face parte reclamantul nu poate fi interpretată, până la modificarea art. 99 din Legea nr. 92/1992 prin Legea nr. 118/2001 decât prin scutirea de plata contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate.
În mod greşit instanţa de fond a respins cererea de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. fără să observe că în contul acestei persoane juridice au intrat sume de bani a căror plată nu era datorată şi a căror obligaţie de restituire cade sub incidenţa prevederilor art. 992 şi art. 993 C. civ.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1991 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 258 D din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Satu Mare şi a deciziei civile nr. 1401/R din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea considerând că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, lucru ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond. În temeiul art. 3302 a solicitat şi suspendarea executării silite a hotărârilor criticate.
În acest sens se arată că în conformitate cu art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, iar condiţiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin HG nr. 409/1998 precum şi în Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri, în sensul că acordarea gratuităţilor se face în condiţiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.
De asemenea, se susţine că printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative menţionate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada achitării a contribuţiei lunare la fondul de asigurări de sănătate.
Se mai invocă şi faptul că în Legea nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, pentru cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţa în România şi, totodată, obligaţia acestora de a plăti contribuţia lunară; cei exceptaţi de la plata contribuţiei fiind nominalizaţi în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
Se concluzionează în recursul în anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate şi pe magistraţi, se deduce intenţia ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Ca urmare, se apreciază că prin hotărârile criticate, instanţele au interpretat şi au aplicat greşit actele normative în vigoare când au apreciat că magistraţii nu trebuie să plătească contribuţia lunară, iar această încălcare esenţială a legii a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În consecinţă, pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii reclamanţilor ca nefondată.
Recursul în anulare este fondat.
Este de reţinut faptul că, atât în considerentele hotărârilor atacate, cât şi în motivele formulate în recursul în anulare sunt invocate aceleaşi prevederi legale, însă interpretarea lor este total diferită.
Astfel, printr-o interpretare sistemică a tuturor dispoziţiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate, urmează a se reţine următoarele:
Este de necontestat că în conformitate cu prevederile art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 republicată la data de 30 septembrie 1997, magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze.
Condiţiile de acordare ale acestora se stabilesc însă prin hotărâre a Guvernului, se precizează în alineatul al doilea al art. 99.
În acest sens Guvernul a emis la 20 iulie 1996, Hotărârea 409 care, în art. 1, arată fără echivoc, că de aceste gratuităţi se beneficiază în condiţiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997, intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998, acelaşi lucru este prevăzut şi în Normele comune nr. 318/F.B. 64-807/C din 26 mai 1999 emise de Ministerul Justiţiei, Curtea Supremă de Justiţie pentru aplicarea HG nr. 409/1998.
În consecinţă, trebuie avute în vedere aceste acte normative care arată fără echivoc că beneficiul gratuităţilor prevăzut de art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 se face în condiţiile Legii nr. 145/1997 care prevede în art. 4 obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, iar în alineatul al doilea arată în mod imperativ că "asiguraţii vor plăti o contribuţie lunară pentru asigurările sociale de sănătate".
În art. 6 şi art. 55 din aceeaşi lege sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuţiei şi cele care sunt scutite de această plată.
Cu alte cuvinte, din interpretarea acestor prevederi legale, rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voinţa sa, anume ca beneficiile gratuităţilor pentru magistraţi şi personalul auxiliar de specialitate" să se facă în condiţiile Legii nr. 145/1997".
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuţi în art. 99 şi art. 141 din Legea nr. 92/1992 să aibă calitatea de asiguraţi, fără plata contribuţiei, sau să fie scutiţi de ea, nu ar fi făcut trimitere la "condiţiile Legii nr. 145/1997" şi ar fi menţionat-o expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art. 6 sau art. 55 din aceeaşi lege.
Legiuitorul nu a dorit acest lucru pentru că în categoria exceptaţilor au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau care nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă.
Prin urmare, instanţele care au reţinut în hotărârile criticate în recursul în anulare că sintagma "în condiţiile Legii nr. 145/1997" a fost necesară pentru a atesta existenţa şi raportul între Legea specială nr. 92/1992 şi cea generală nr. 145/1997, au interpretat şi au aplicat greşit actele normative mai sus enunţate, încălcând esenţial legea, lucru ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Distinct de cele învederate mai sus, urmează a se reţine faptul că anterior soluţionării irevocabile a cauzei, prin Legea nr. 118 din 30 martie 2001 pentru aplicarea OUG nr. 179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea şi completarea Legii nr. 92/1992, alin. (1) al art. 99 a căpătat următorul cuprins: "magistraţii în activitate sau pensionarii, precum şi soţul sau soţia şi copii aflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, în condiţiile respectării dispoziţiilor legale privind plata contribuţiei de asigurări de sănătate" ceea ce demonstrează în plus că voinţa legiuitorului a fost construită în sensul ca gratuităţile să se acorde cu condiţia plăţii contribuţiei lunare pentru asigurări sociale de sănătate.
Aşa fiind, faţă de considerentele mai sus arătate, văzând şi dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul în anulare, a se casa hotărârile atacate, iar pe fond, a se respinge acţiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 1401/R din 6 decembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă, şi sentinţei civile nr. 258/D din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Satu Mare.
Casează hotărârile atacate şi, pe fond, respinge acţiunea reclamantului P.I., ca nefondată. Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Satu Mare împotriva C.A.S.A.O.S.N.A.J. ca rămasă fără obiect.
Respinge cererea de suspendare a executării hotărârilor atacate prin recursul în anulare ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 489/2003. Civil. Litigiu de munca - restituire... | ICCJ. Decizia nr. 489/2003. Civil. Litigiu de munca - restituire... → |
|---|
