ICCJ. Decizia nr. 4894/2003. Civil. Litigiu - asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4894
Dosar nr. 4032/2003
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Harghita la 3 iulie 2002 reclamanta K.A.I. a chemat în judecată pârâţii Tribunalul Harghita şi Ministerul Justiţiei solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din veniturile brute în perioada anterioară datei de 29 martie 2001, cu aplicarea de dobânzi legale calculate potrivit OG nr. 9/2000.
În motivarea acţiunii se relevă că potrivit art. 99 alin. (1) şi art. 114 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze. Întrucât prevederile art. 99 din Legea nr. 92/1992 au fost modificate prin Legea nr. 118 din 29 martie 2001 pentru aplicarea OUG nr. 179/1999, este evident că până la această modificare personalul menţionat beneficiază de scutirea de contribuţie la asigurările de sănătate.
Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei şi a invocat lipsa calităţii procesuale pasive. A mai formulat o cerere de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. solicitând instanţei ca în ipoteza în care va fi admisă acţiunea reclamantei să se admită şi cererea de chemare în garanţie şi să fie obligată C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la restituirea sumelor încasate cu titlu de contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate.
Tribunalul Harghita a depus, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 961 din 14 august 2002 Tribunalul Harghita a admis acţiunea principală şi cererea de chemare în garanţie, a obligat chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. la restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie pentru asigurările sociale de sănătate şi a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita.
Instanţa a reţinut, în esenţă că art. 99 alin. (1) şi art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 nu condiţionează gratuităţile de care beneficiază magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate de plata unor contribuţii la asigurările sociale de sănătate. Ca atare, fiind vorba de o plată nedatorată, se impune restituirea sumelor reţinute începând cu 1 ianuarie 2000, dată de la care a intrat în vigoare OG nr. 73/1999, până la 30 martie 2001 când a intrat în vigoare Legea nr. 118/2001.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Ministerul Justiţiei şi C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. arătând că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 cu modificările şi completările ulterioare asigurările sociale de sănătate funcţionează descentralizat pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor şi magistraţi nu sunt cuprinşi în categoriile de personal prevăzute de art. 55 din Legea nr. 145/1997 care sunt scutite de plata contribuţiei de 7%.
Curtea de Apel Târgu-Mureş a respins recursurile ca nefondate prin Decizia nr. 967 din 15 noiembrie 2002.
Instanţa de recurs a reţinut că gratuitatea asistenţei medicale de care beneficiază magistraţii conform legii speciale nu poate fi interpretată, până la modificarea art. 99 din Legea nr. 92/1992 prin Legea nr. 118/2001 decât prin scutirea de plata contribuţiei la fondul de asigurări sociale de sănătate.
În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92 din 1992 şi art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei civile nr. 961 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita şi a deciziei civile nr. 967 R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, considerând că hotărârile criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, lucru ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
În acest sens se arată că în conformitate cu art. 99 din Legea nr. 92/1992 magistraţii beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze, iar condiţiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin HG nr. 409/1998 precum şi de Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuităţilor se face în condiţiile prevăzute de Legea nr. 145/1997.
De asemenea, se susţine că printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative menţionate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistenţă medicală gratuită doar dacă fac dovada achitării contribuţiei lunare la fondul de asigurări sociale de sănătate.
Se mai invocă şi faptul că în Legea nr. 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, pentru cetăţenii străini sau apatrizi care au reşedinţa în România şi, totodată, obligaţia acestora de a plăti contribuţia lunară, cei exceptaţi de la plata contribuţiei fiind nominalizaţi în mod expres în mai multe texte de lege, iar între aceste categorii de persoane nu figurează magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate.
Se concluzionează în recursul în anulare că prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate şi pe magistraţi, se deduce intenţia ca aceştia să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul de asigurări sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat, însă nu pentru motivele invocate de Procurorul General, ci pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În urma analizării lucrărilor dosarului Curtea a constatat compunerea nelegală a completului de judecată la instanţa de fond, care potrivit art. 17 alin. (11) al Legii nr. 92/1992, aşa cum a fost modificat de OUG nr. 20/2002, trebuie să se formeze din 2 judecători asistaţi de 2 magistraţi consultanţi. În cazul de faţă, instanţa de fond a judecat în complet de 1 judecător, situaţie care duce la nulitatea sentinţei pronunţate.
În atare situaţie, recursul se va admite, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare, instanţei de fond, respectiv Tribunalului Harghita, în compunerea legală a completului conform art. 1 pct. 1 al OUG nr. 20/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 967/R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş şi a sentinţei civile nr. 961 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza la Tribunalul Harghita spre rejudecare.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 490/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4895/2003. Civil. Litigiu asigurari sociale.... → |
|---|
