ICCJ. Decizia nr. 4895/2003. Civil. Litigiu asigurari sociale. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4895
Dosar nr. 4033/2003
Şedinţa publică din 30 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 3 iulie 2002, reclamanta M.I. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Harghita, solicitând obligarea acestora la restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţie la asigurările sociale de sănătate în procent de 7% din salariu pe perioada 1 ianuarie 2000 – 1 martie 2001, cu dobânzile legale calculate conform OG nr. 9/2000 până la plata integrală a sumelor datorate.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat cerere de chemare în garanţie a C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Prin sentinţa civilă nr. 944 din 14 august 2002, Tribunalul Harghita a admis acţiunea reclamantei, precum şi cererea de chemare în garanţie, şi a obligat chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie reclamantei, în locul pârâţilor, suma de 15.126.172 lei, reţinută cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate în procent de 7% lunar începând cu luna ianuarie 2000 – martie 2001, cu aplicarea dobânzii legale calculate conform OG nr. 9/2000 de la data reţinerii lunare a sumei şi până la data plăţii integrale a datoriei.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 99 alin. (1) şi art. 141 alin. (2) din Legea nr. 92/1992 magistraţii şi personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistenţă medicală, medicamente şi proteze şi HG nr. 409/1998, care stabileşte condiţiile de acordare a asistenţei medicale nu condiţionează acordarea ei de plata unei contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
Recursurile declarate de pârâtul Ministerul Justiţiei şi de chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva sentinţei au fost respinse ca nefondate de Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 983 din 15 noiembrie 2002.
Împotriva hotărârilor pronunţate, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârile judecătoreşti criticate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 1, art. 4, art. 6, art. 52 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate şi art. 6/I din Normele comune emise la 26 mai 1999 în aplicarea HG nr. 409/1998, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Se arată în esenţă că reclamanta, întrucât nu face parte din categoriile de persoane care, potrivit legii, sunt scutite de plata contribuţiei lunare de asigurări de sănătate, beneficiază de gratuităţile prevăzute în art. 1 alin. (1) din HG nr. 409/1998 numai dacă face dovada plăţii contribuţiei anuale de asigurări de sănătate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate coroborate cu prevederile Legii nr. 92/1992 se desprinde intenţia legiuitorului ca magistraţii şi personalul de specialitate să nu fie scutiţi de plata contribuţiei pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate.
Se solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor judecătoreşti criticate şi, pe fond, respingerea acţiunii.
Recursul în anulare urmează a se admite şi a se casa hotărârile pronunţate, pe alt considerent decât cel invocat şi care face inutilă cercetarea motivelor expuse în argumentarea criticilor formulate.
Prezentul litigiu face parte din categoria conflictelor de muncă, aşa cum ele sunt definite de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Cu referire la compunerea instanţei de judecată în această materie, art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, text modificat prin OUG nr. 20 din 20 februarie 2002, prevede că în primă instanţă cauzele privind conflictele de muncă se judecă de completul format din 2 judecători, asistaţi de 2 magistraţi consultanţi, care participă la deliberare cu vot consultativ.
La 14 august 2002, Tribunalul Harghita a judecat prezentul litigiu în complet alcătuit dintr-un singur judecător şi fără participarea magistraţilor consultanţi, încălcând prevederile art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 92/1992, aşa cum au fost modificate la 20 februarie 2002, prin OUG nr. 20/2002.
Excepţia greşitei compuneri a completului de judecată a fost pusă din oficiu în discuţia părţilor de Înalta Curte în şedinţa publică din 30 iunie 2004.
Întrucât normele procedurale privitoare la compunerea instanţelor de judecată sunt de ordine publică, nerespectarea acestor prevederi legale determină casarea hotărârii pronunţate şi drept urmare, pe acest temei, recursul în anulare se va admite, se vor casa hotărârile pronunţate, cu trimiterea cauzei la Tribunalul Harghita pentru rejudecarea cauzei cu respectarea dispoziţiilor legale, urmând a respinge ca fără obiect cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de procurorul general.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei civile nr. 983/R din 15 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, şi a sentinţei civile nr. 944 din 14 august 2002 a Tribunalului Harghita.
Casează hotărârile atacate şi trimite cauza la Tribunalul Harghita spre rejudecare.
Respinge cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4894/2003. Civil. Litigiu - asigurari sociale.... | ICCJ. Decizia nr. 4852/2003. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
