ICCJ. Decizia nr. 497/2003. Civil. Ordonanta presedintiala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
.
Decizia nr.497.
Dosar nr.5311/2003
.
Şedinţa publică din 23 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
B.O. a solicitat prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2003 la Judecătoria Slatina obligarea pârâtului B.S.C., pe cale de ordonanţă preşedinţială, a-i permite să o ia pe minora L.G., născută la 11.01.1996, până la soluţionarea procesului de divorţ, aflat pe rolul aceleiaşi instanţe, având ca obiect şi încredinţarea minorei mamei şi stabilirea pensiei de întreţinere.
Prin sentinţa civilă nr. 3779 din 5.09.2003 a Judecătoriei Slatina a fost respinsă cererea având ca obiect luarea măsurii vremelnice de încredinţare a minorei mamei, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere că în luarea măsurii încredinţării vremelnice a copilului, este important de stabilit nu numai posibilităţile materiale ale părinţilor, ci şi vârsta copilului, precum şi comportarea părinţilor înainte de despărţirea în fapt, gradul de ataşament şi de interes pe care l-au manifestat şi pentru că mama a părăsit domiciliul conjugal, minora rămânând în grija tatălui pârât şi a părinţilor acestuia, s-a apreciat că nu este în interesul minorei de a i se schimba condiţiile de viaţă. În drept s-a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6132 C. proc. civ., deoarece cererea de divorţ nu se află în curs de soluţionare, ea având doar stabilit un prim termen de judecată la 22.09.2003.
Reclamanta a declarat recursul de faţă împotriva acestei hotărâri, ce a fost admis în principiu prin încheierea din 31 octombrie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, conform art. 308 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr.58/2003, criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Se susţine că temeiurile de fapt ale soluţiei sunt străine adevăratelor raporturi dintre părţi, pentru că minora s-a aflat permanent în grija mamei, iar de la despărţirea în fapt a locuit cu mama sa în Bucureşti.
Este criticat şi considerentul de drept, în sensul căruia acţiunea nu poate fi primită pentru că procesul de divorţ nu se află în curs de soluţionare.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis în raport de cele ce urmează:
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, instanţa a respins cererea de ordonanţă preşedinţială de faţă, întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 6132 C. proc. civ., procesul de divorţ nefiind în curs de soluţionare, având fixat numai un prim termen.
Potrivit art. 6132 C. proc. civ., instanţa poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanţă preşedinţială, măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor minori, la obligaţia de întreţinere, la alocaţia pentru copii şi la folosirea locuinţei.
Din aceste dispoziţii legale, rezultă că se pot lua măsuri vremelnice cu privire la încredinţarea copiilor „pe timpul procesului de divorţ".
În speţă, instanţa a apreciat greşit că această cerinţă, nu este îndeplinită, întrucât procesul are fixat în viitor un prim termen. De vreme ce procesul de divorţ a fost înregistrat la instanţa de fond competentă, conform art. 607 C. proc. civ., înseamnă că litigiul a început, deci părţile se află în divorţ, indiferent că primul termen este fixat, după data soluţionării măsurii vremelnice solicitate. Prin urmare, cerinţele textului aplicabil, respectiv art. 6132 C. proc. civ. sunt întrunite, instanţa putând lua măsurile vremelnice solicitate, pe timpul procesului de divorţ, pe calea ordonanţei preşedinţiale, dacă sunt întrunite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 581 C. proc. civ.
Aşa fiind, reţinând că cererea de divorţ se află în curs de soluţionare, că instanţa poate lua măsura vremelnică solicitată, urmează a se dispune reluarea rejudecăţii pentru judecarea pe fond a pricinii, în raport de probele administrate şi eventual după splimentarea lor, spre a hotărî temeinic, în interesul copilului, asupra încredinţării vremelnice a acestuia.
De aceea, recursul de faţă urmează a fi admis, conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ., teza finală, şi a se casa hotărârea recurată, cu trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe de fond, spre a proceda la rejudecarea pricinii, în sensul celor ce preced.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta B.O.C. împotriva sentinţei nr. 3779 din 5 septembrie 2003 a Judecătoriei Slatina, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 496/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 49/2003. Civil. Recuzare. Recurs → |
|---|
