ICCJ. Decizia nr. 5011/2003. Civil. Nerespectarea legii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5011
Dosar nr. 4006/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 3 aprilie 2003, S.L. a chemat în judecată Ministerul de Interne, Grupul de Pompieri „Iancu de Hunedoara" al Judeţului Hunedoara, Compania de Pompieri Petroşani şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând anularea Ordinului Ministrului de Interne nr. II/01305 din 30 aprilie 1997, privind trecerea sa în rezervă şi reintegrarea în aceeaşi funcţie, cu plata drepturilor băneşti cuvenite.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost ofiţer, cu grad de căpitan, în cadrul Ministerului de Interne - Grupul de Pompieri „Iancu de Hunedoara" – Compania de Pompieri Petroşani până la data de 30 aprilie 1997, când, prin ordinului Ministrului de interne, a fost trecut în mod abuziv în rezervă în baza unor documente false.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 26 din 16 aprilie 2003, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamant, cu motivarea că, „din analiza actelor depuse la dosar nu s-a constatat existenţa nici unui abuz referitor la trecerea sa în rezervă".
Împotriva soluţiei pronunţate reclamantul a declarat recurs reiterând susţinerile referitoare la abuzul ce s-ar fi comis prin trecerea sa în rezervă, determinat de falsitatea documentelor conţinute de dosarele „Consiliului de Onoare" şi „Consiliului de judecată". Totodată, recurentul reproşează primei instanţe faptul că nu a analizat conţinutul înscrisurilor invocate şi lipsa de preocupare în completarea materialului probator.
Recursul va fi admis, pentru motivele invocate din oficiu, în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în sensul celor ce preced.
Fără să instituie condiţii anume în legătură cu forma sau conţinutul considerentelor, codul de procedură civilă dispune, prin art. 261 pct. 5, că hotărârea trebuie să cuprindă „motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".
În această privinţă se impune concluzia că instanţa trebuie să se refere în motivare la toate capetele de cerere cu soluţionarea cărora a fost investită şi la considerentele pentru care s-au respins unele cereri. Cu alte cuvinte, instanţa trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut prin acţiune şi asupra tuturor mijloacelor ce au stat la temelia pretenţiilor ridicate de părţi.
Motivarea, care nu poate privi numai împrejurările de fapt sau numai pe cele de drept, trebuie să fie deopotrivă în strictă concordanţă cu măsurile luate de instanţă, prin dispozitiv, scopul motivării fiind tocmai acela de a fundamenta şi explica măsurile adoptate de instanţă.
Examinând conţinutul sentinţei recurate, prima constatare ce se impune este aceea referitoare la neconcordanţa dintre considerentele potrivit cărora „nu a putut fi primită excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Ministerul de Interne" şi dispozitivul hotărârii, în care nu se regăseşte soluţia de respingere a acestei excepţii.
Tot astfel, în dispozitivul hotărârii nu se regăsesc măsurile luate de instanţă cu privire şi la alte excepţii, care de altfel nici nu au fost enunţate în considerente, respectiv: excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie; excepţia de necompetenţă materială a instanţei civile invocată de Ministerul de Interne, care a cerut trimiterea cauzei la instanţa de contencios administrativ din moment ce reclamantul însuşi şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 29/1990 şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Grupul de Pompieri „Iancu de Hunedoara" al judeţului Hunedoara, unitate fără personalitate juridică subordonată Ministerului de Interne şi, respectiv, Compania de Pompieri Petroşani, cu acelaşi statut juridic, excepţie motivată şi prin faptul că actul administrativ a cărui anulare se cere a fost emis de Ministerul de Interne.
În sfârşit, observând considerentele sentinţei, se constată că doar referirea instanţei la „diverse" memorii şi sesizări formulate de reclamant şi la „răspunsurile primite", din care „nu s-a constatat existenţa unui abuz referitor la trecerea sa în rezervă", nu poate fi reţinută ca „motivare" în sensul art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 304 pct. 9, art. 312 şi art. 313 C. proc. civ., va fi admis recursul, casată hotărârea atacată şi trimisă cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.L. împotriva sentinţei nr. 26 din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 566/2003. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5434/2003. Civil. încheiere suspendare art.... → |
|---|
