ICCJ. Decizia nr. 516/2003. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 516.
Dosar nr. 313/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 24 aprilie 2002, W.E. şi W.F. au chemat în judecată Consiliul Local al municipiului Arad, SC R. SA Arad şi L.V. cerând, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Arad, nr. 2/2, compus din casă şi 237 mp teren, bunuri identice cu p.t. nr. 1911-1912/a/117 şi 4327/20-24/f, înscrise în C.F. 5193/a Arad, preluate de stat în baza Decretului nr. 223/1974.
Totodată au solicitat să se constate lipsa de valabilitate a titlului statului şi nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 853 din 3 martie 1997 prin care imobilul a fost înstrăinat pârâtei L.V., cu consecinţa rectificării şi restabilirii situaţiei tabulare anterioare în C.F. 5193/a Aradul Nou.
Tribunalul Arad, secţia civilă, prin sentinţa nr. 315 din 9 iulie 2002, a admis acţiunea, aşa cum a fost formulată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 136 din 29 octombrie 2002, a admis apelurile pârâţilor şi, schimbând în întregime sentinţa, a respins, ca nefondată acţiunea, cu motivarea că W.E., fosta proprietară, a făcut cerere de plecare definitivă din ţară în baza Decretului nr. 223/1974 şi a înstrăinat imobilul către stat. Întrucât titlul statului (al vânzătorului) a fost valabil constituit, rezultă că nulitatea actului subsecvent de înstrăinare este inoperantă, iar reclamanţii, pe cale de consecinţă, nu au beneficiul Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia au arătat, în esenţă, că soluţia instanţei de apel este nelegală deoarece titlul statului nu este valabil, iar subdobânditorul imobilului a fost de rea-credinţă.
Recursul este nefondat.
Cu privire la Decretul nr. 223/1974, textul pct. 1.4. lit. B din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003 distinge între cazul trecerii imobilului fără plată în proprietatea statului şi situaţia persoanei care, făcând cerere de plecare definitivă din ţară, a înstrăinat locuinţa sa către stat. În această din urmă ipoteză se consideră că întrucât, înainte de materializarea intenţiei sale de a părăsi definitiv ţara, cel în cauză a avut posibilitatea de înstrăinare a imobilului altfel decât, după aceea, prin a-l vinde statului, practic, împrejurarea că a încasat preţul acestei vânzări, face ca preluarea să nu fie abuzivă. În prezenţa unei asemenea împrejurări se impune, inevitabil, soluţia respingerii cererii de reparaţiune.
În speţă, aşa după cum rezultă indubitabil din probele dosarului, în anul 1976, reclamanta W.E., primind aprobarea plecării definitive din ţară, a vândut statului imobilul din litigiu, încasând preţul de 40.000 lei şi semnând procesul-verbal de predare a bunului vândut.
Aşa fiind, soluţia instanţei de apel de respingere a cererii de reparaţiune, fondată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, se verifică, în contextul prevederilor pct.1.4 lit. B din Norme (reproduse supra), ca fiind legală şi temeinică.
Nu mai puţin, titlul statului (al vânzătorului) fiind valabil, este exclusă vânzarea lucrului altuia, motiv pentru care, cu temei a fost respins şi capătul de cerere referitor la nulitatea actului subsecvent de înstrăinare.
În consecinţă, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii W.F. şi W.E. împotriva deciziei nr. 136 din 29 octombrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5175/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 515/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
