ICCJ. Decizia nr. 5201/2003. Civil. Partaj succesoral. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5201
Dosar nr. 4232/2003
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anularea deciziei civile nr. 845 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa şi deciziei civile nr. 2286 din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti susţinând că hotărârile judecătoreşti au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond. Totodată, s-a arătat că acestea sunt şi vădit netemeinice.
S-a arătat că hotărârile judecătoreşti criticate au fost pronunţate cu încălcarea prevederilor art. 741 C. civ. şi ale art. 6735 C. proc. civ. în sensul că, efectuându-se împărţeala în natură a bunurilor succesorale nu s-a ţinut seama de criteriile legale de atribuire: mărimea cotelor –părţi, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, îmbunătăţirile făcute de unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărţeala.
S-a precizat că, în speţă, nu a fost respectată regula egalităţii la efectuarea partajului în natură de vreme ce, sub aspectul terenurilor, au fost atribuite reclamantei numai terenuri situate în extravilan, cu o suprafaţă totală de 4445 mp, iar pârâtului numai terenuri situate în intravilan, cu o suprafaţă totală de 10137 mp.
Recursul în anulare urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Prin acţiune, R.N. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu G.M., partajul masei succesorale rămasă de pe urma defuncţilor M.G. şi N.N.
În susţinerea acţiunii, reclamanta a arătat că, potrivit Legii nr. 18/1991, defunctului M.G. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 10 ha, eliberându-se în acest sens titlul de proprietate nr. 77270 din 21 septembrie 1996, pe numele moştenitorilor săi, respectiv N.N. şi N.M. Ulterior eliberării titlului de proprietate, N.N. a decedat la data de 20 ianuarie 1999, fără descendenţi, aşa încât moştenitorii acestuia sunt părţile din proces şi numita N.M. La data de 22 decembrie 1999 a decedat şi N.M., care o instituise legatară universală, printr-un testament autentic, pe reclamantă.
S-a mai învederat, de către reclamantă, faptul că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului N.N. se compune şi din cota parte a imobilului ce i-a fost atribuit acestuia prin sentinţa civilă nr. 632/1991 a Judecătoriei Găieşti, un autoturism, iar pasivul succesoral are valoare de 30 milioane lei şi constă în cheltuieli de înmormântare, pe care le-a suportat, în exclusivitate reclamanta.
Aceasta a mai solicitat obligarea pârâtului să aducă la masa de partaj suma de 3 milioane lei, pe care a încasat-o în anul 1996, reprezentând despăgubiri, suportate în legătură cu un teren inclus în masa succesorală partajabilă.
Prin cererea reconvenţională pârâtul a solicitat anularea certificatului de moştenitor nr. 298 din 3 ianuarie 2000, eliberat după decesul numitei N.M., pe numele reclamantei şi includerea bunurilor care au aparţinut acesteia, nominalizate în acest act, în masa succesorală care se partajează.
De asemenea a mai solicitat completarea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului N.N. cu imobilul situat în comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa şi cu apartamentul situat în Cluj.
În motivare pârâtul a învederat că reclamanta nu a acceptat, conform legii, legatul instituit în favoarea sa, astfel încât trebuia avută în vedere doar calitatea de moştenitor legal a acesteia, în raport cu defuncta N.M., cu o cotă de ½ din bunurile incluse în certificatul de moştenitor.
Prin sentinţa civilă nr. 1507 din 12 decembrie 2001, Judecătoria Răcari a admis, în parte, acţiunea şi a dispus partajarea masei succesorale conform variantei a II-a a raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul G.L., ţinând seama de faptul că o cotă de 2/4 din terenul intravilan, în suprafaţă de 320 mp, revine intervenienţilor I.C. şi I.S., care l-au cumpărat, conform contractului de vânzare-cumpărare autentic din 19 noiembrie 1999 de la N.M.
În considerentele sentinţei pronunţate s-a reţinut că, această variantă propusă de expert, respectă principiul împărţelii în natură şi ţine seama de mărimea cotelor - părţi ce au fost stabilite prin încheierea interlocutorie din 25 aprilie 2001 a Judecătoriei Răcari. Conform acestei încheieri, moştenitorii legali acceptanţi ai defunctului M.G. sunt G.M., N.R., N.M. şi N.N. cu o cotă de ¼ fiecare; moştenitorii defunctului N.N. sunt colateralii privilegiaţi G.M., N.R., N.M., cu o cotă de 1/3 fiecare; iar R.N. este moştenitor legal şi testamentar al defunctei N.M. În acest context a atribuit părţilor terenuri situate în intravilan şi extravilan, case, iar inegalitatea loturilor a fost compensată prin sume în bani. Cererea reconvenţională, partajarea pasivului succesoral şi aducerea la masa de partajat a sumei de 3 milioane lei au fost respinse.
Prin decizia nr. 845 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa, irevocabilă prin decizia civilă nr. 2286 din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, soluţia instanţei de fond a fost modificată în sensul că, partajarea masei succesorale în litigiu s-a efectuat potrivit variantei unice din raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul G.M. În considerentele acestor hotărâri instanţele de apel şi recurs au reţinut că această variantă ţine seama, cel mai bine, de cotele cuvenite părţilor şi modul de stăpânire în fapt al terenurilor.
În speţă, prin hotărârile pronunţate de către instanţele de apel şi recurs nu încalcă esenţial legea şi nici nu sunt vădit netemeinice.
„Potrivit art. 741 C. civ., la formarea şi compunerea părţilor, trebuie să se dea la fiecare parte, pe cât se poate, aceeaşi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanţe de aceeaşi natură şi valoare. Se va evita însă, cât va sta prin putinţă, îmbucătăţirea, peste măsură a eritajelor şi diviziunea exploataţiunilor”.
Prin art. 6735 alin. (2) C. proc. civ. s-a stabilit că instanţa va face împărţeala în natură...., ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor; în cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.
În speţă, reclamantei R.N. i-au fost atribuite terenuri în valoare totală de 2.134.830.000 lei şi anume: 700 mp + 15000mp +5600 mp + 11400 mp + 16940 mp + 4758 mp + 4300 mp + 853 mp + 9552 mp.
Pârâtului G.M. i-au fost atribuite terenuri în valoare totală de 1.024.110.000 lei şi anume: 1260mp + 1800 mp + 4040 mp + 4300 mp + 11460 mp + 5000 mp + 2037 mp + 1000 mp. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei cu titlu de sultă suma de 9.131.333 lei.
Formarea şi atribuirea loturilor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 6735 alin. (2) C. proc. civ. în sensul că împărţeala s-a făcut în natură iar diferenţa de valoare a loturilor a fost compensată prin sultă.
Au fost respectate şi criteriile privind compunerea loturilor dându-se, în aplicarea art. 741 C. civ., fiecărei părţi, imobile de această natură - terenuri.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul în anulare ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei cizile nr. 2286 din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti şi sentinţei civile nr. 845 din 11 septembrie 2002, a Tribunalului Dâmboviţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5205/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5173/2003. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
