ICCJ. Decizia nr. 5205/2003. Civil. Conflict de munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5205
Dosar nr. 6118/2003
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., recurs în anulare sentinţa civilă nr. 1710 din 20 decembrie 2002 a Tribunalului Covasna şi decizia civilă nr. 587 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov susţinând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei de fond.
S-a arătat că nelegal instanţele au considerat că magistraţii fac parte din categoriile de persoane care sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente.
Tribunalul Covasna prin sentinţa civilă nr. 1710 din 20 decembrie 2002, definitivă prin decizia civilă nr. 587 din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov a admis acţiunea formulată de reclamanta P.C. şi a obligat Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Covasna să-i restituie sumele reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar reactualizate. A fost admisă cererea de chemare în garanţie formulată de pârâţi şi a fost obligată chemata în garanţie C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să-i achite sumele la plata cărora au fost obligaţi către reclamantă.
Instanţele au reţinut în esenţă că, în conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 magistraţii în activitate sau pensionarii, precum soţul sau soţia şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistenţă medicală şi medicamente astfel că legea nu condiţionează acordarea asistenţei medicale gratuite de plata unei contribuţii de asigurări sociale de sănătate.
Instanţele au considerat nelegal că aplicarea prevederilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 exclude aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 145/1997.
Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. (2) din Legea nr. 145/1997 asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează descentralizat, pe baza principiului solidarităţii şi subsidiarităţii în colectarea şi utilizarea fondurilor; art. 4 din acelaşi act normativ prevede că cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii care au reşedinţe în România, sunt supuşi în mod obligatoriu asigurării.
Art. 6 şi art. 55 din Legea nr. 145/1997 enumeră, limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de asigurări de sănătate sau sunt asigurate prin efectul legii, cu scutire de plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate.
Cum magistraţii nu sunt incluşi în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, Curtea va admite recursul în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Casează decizia civilă nr. 587/R din 8 mai 2003 a Curţii de Apel Braşov, precum şi sentinţa civilă nr. 1710 din 20 decembrie 2002, a Tribunalului Covasna şi respinge, ca nefondată acţiunea reclamantei P.C.
Respinge cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S. formulată de pârâta C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5364/2003. Civil. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5201/2003. Civil. Partaj succesoral. Recurs... → |
|---|
