ICCJ. Decizia nr. 5304/2003. Civil. Iesire din indiviziune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5304
Dosar nr. 5663/2003
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 416 din 11 aprilie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.A.D. împotriva pârâţilor S.I.R. şi S.T.; a sistat starea de indiviziune asupra imobilului din Bucureşti; a atribuit reclamantului S.A.D. în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, cu o valoare de circulaţie de 1.297.862.895 lei; a obligat pe reclamant la plata sumei de 588.094.124 lei către pârâtul S.T. conform cotei cuvenite de 29/64 şi la plata unei sulte de 121.674.647 lei către pârâta S.I.R. conform cotei sale de 6/64.
S-a reţinut, esenţial, că reclamantul este îndreptăţit la atribuirea imobilului, întrucât locuieşte la ţară, în timp ce pârâtul S.T. locuieşte în străinătate, a efectuat la imobil lucrări de reparaţii şi îmbunătăţiri, iar potrivit expertizei tehnice, imobilul nu poate fi lotizat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 333 din 30 iunie 2003, a admis apelul formulat de pârâtul S.T. împotriva sentinţei civile nr. 416 din 11 aprilie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în contradictoriu cu reclamantul S.A.D. şi pârâta S.I.R.; a validat raportul de expertiză tehnică din 5 martie 2003; a schimbat în parte sentinţa în sensul că s-a stabilit valoarea de circulaţie a imobilului la 246.539 dolari SUA, cotele valorice ale părţilor fiind, pentru reclamant-164.952 dolari SUA, iar pentru pârât-81.587 dolari SUA; a obligat pe reclamant la plata sultei către pârât în valoare de 81.587 dolari SUA, sumă calculată în lei corespunzător cursului valutar de la data executării; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În ce priveşte competenţa de soluţionare a cauzei, aceasta a revenit corect tribunalului, prin declinare de competenţă de la judecătorie, în raport de valoarea imobilului.
Potrivit probelor administrate, reclamantul a făcut lucrări de îmbunătăţiri, necesare şi oportune în valoare de 49.361 dolari, care au mărit valoarea imobilului.
Reclamantul a mai cumpărat şi cota parte a mamei sale, având acum o cotă de 35/64, aşa încât criteriile de atribuire a imobilului sunt corecte, iar imobilul nu este partajabil în natură.
Este întemeiat apelul, în raport de valoarea imobilului, stabilită în apel, pârâtului revenindu-i o sultă mai mare.
Cu privire la chiria încasată de reclamant pentru perioada cât imobilul a fost închiriat, apelantul are deschisă calea unei acţiuni separate (neexistând capăt de cerere în acest sens).
Împotriva acestei decizii, precum şi împotriva încheierii din 28 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, şi a încheierii de la termenul de fond din 12 iunie 2003, a formulat recurs pârâtul S.T., considerând hotărârea atacată ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii întrucât, imobilul nu a fost partajat conform cotelor deţinute, instanţa însuşindu-şi nemotivat concluziile expertizei, care sunt greşite de altfel în ce priveşte reparaţiile şi îmbunătăţirile efectuate, evaluarea lor şi a imobilului, faptul că imobilul nu este partajabil în natură.
În ce priveşte încheierile atacate prin acelaşi recurs, se susţine că prin încheierea din 12 iunie 2003 s-a respins fără motivare obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, iar prin încheierea din 28 februarie 2003 instanţa de apel a respins nejustificat cererea prin care s-a solicitat prezentarea contractului de închiriere.
Recursul nu este întemeiat.
Sub un prim aspect, potrivit art. 282 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 316 C. proc. civ., recursul împotriva hotărârii se socoteşte făcut şi împotriva încheierilor premergătoare.
Aşa fiind, în ce interesează, nu era necesar a se formula recurs, separat, distinct, pentru cele două încheieri, motivele invocate făcând parte din susţinerea întregului recurs, promovat împotriva deciziei date în apel, nefiind necesară, deci cercetarea distinctă a acestora.
Aşadar, referitor la recursul declarat, în întregul lui, este de reţinut că, instanţa de apel, în aplicarea desigur a prevederilor pct. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi cu respectarea art. 295 alin. (2) acelaşi cod, şi tocmai în considerarea celor susţinute prin exercitarea căii de atac respective a admis suplimentarea probatoriului administrat în cauză, esenţial, prin efectuarea succesivă a două expertize tehnice, de către trei experţi de specialitate, răspunzându-se şi la obiecţiunile formulate de apelant.
În această situaţie, justificat, cu o motivare corespunzătoare, prin încheierea din 12 iunie 2003 instanţa a respins cererea de refacere a expertizei sau de efectuare a unei noi expertize, procedând la judecarea pe fond a cauzei şi întemeindu-şi în consecinţă, legal, soluţia pe concluziile raportului de expertiză sub toate aspectele invocate în recurs.
Astfel, corect au fost stabilite, valoare de circulaţie a întregului imobil, valoarea lucrărilor de îmbunătăţiri, drepturile valorice ale părţilor raportate la cotele lor de coproprietate ca şi împrejurarea că imobilul nu este partajabil în natură.
Apare deci ca nejustificate criticile aduse hotărârii ce vizează mai mult expertiza în sine şi concluziile acesteia, corect fiind respinsă şi cererea apelantului de obligare a intimatului la prezentarea contractului de închiriere încheiat cu ambasada SUA, câtă vreme aşa cum se reţine de către instanţă, nu există formulat un capăt de cerere având ca obiect desocotiri cu acest titlu.
Faţă de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul S.T. împotriva deciziei civile nr. 333 din 30 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5369/2003. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 5251/2003. Civil. Litigiu de munca. Recurs în... → |
|---|
